Sablonul verbal - adica vorba goala cea mai tocita de la noi - este asocierea fermierilor. Am mai spus ca intentia autoritatilor statului de a-i asocia pe agricultori seamana cu povestea lui Bula care a ajutat o batranica sa treaca strada, dar ea nu voia. In domeniul culturilor cerealiere, acolo unde exista fermieri adevarati, nu-i nicio sansa. De ce s-ar uni intr-o cooperativa Sitaru, Alexandru si Tutuianu, vecini din Ialomita? Cativa trompeteaza ca ar fi urnit cooperative de cerealisti care cumpara si vand in comun.
O asemenea ?asociatie? functioneaza cu fermieri adevarati in Ialomita, dar... fara acte! Oamenii se aduna cand trebuie sa cumpere ceva, substante de protectie, de obicei. Cheama furnizorii la licitatie si vad de la care obtin cel mai bun raport calitate/pret. Fac comenzi, dar factura o primeste fiecare fermier, pentru cantitatea de care are nevoie. Daca ei ar inscrie cooperativa la tribunal, ca persoana juridica, ar incepe cheltuielile. Macar un sediu, un post de telefon, o secretara etc. Prilej de complicatii. Daca cooperativa angajeaza cumparaturi pe numele ei, factura trebuie platita. De cine? Afacerea s-ar complica cu evidente contabile, cu restante de la cei rau-platnici etc. In sistemul din Ialomita, fiecare fermier plateste pentru ce a comandat.
Cooperativele si-au avut rostul lor cand fermele erau mici, cand unirea le dadea putere. In Romania, cooperative de aprovizionare si vanzare in comun exista una-doua, in Ardeal. Ele aduna doar crescatori de vaci. Pe o piata a laptelui mai colturoasa decat a cerealelor. Oameni mai putin dedulciti la subventii. Poate si cu alta mostenire de la Imperiu.
O zona fertila pentru cooperative ar fi productia de legume; in solarii sau in camp. Dar toleranta uriasa a statului roman fata de evaziunea fiscala din pietele oraselor (cu sute de tiruri de marfa adusa fara acte si vanduta fara bonuri fiscale) nu-i incurajeaza pe legumicultori sa iasa la lumina, sa plateasca taxe si impozite. Nu-i vorba, nici programe de sustinere fiscala ori financiara a micilor legumicultori nu sunt. Lor li se flutura sub ochi iluzia unor cooperative care sa vanda partide mari, la hipermarket. Dar, despre vanzarea legumelor proaspete in mici magazine nu pomeneste nimeni. L-am auzit cu totii pe Ciolos vorbind despre relatia mai scurta producator - consumator. In Europa, in care spunem ca suntem, hipermarketurile sunt la marginea oraselor. In Austria, gigantii comertului sunt obligati sa tina inchis sambata si duminica. Atunci este vremea micului agricultor, care are amenajate locuri unde sa vanda.
In subconstientul nostru colectiv dospeste modelul moscovit al "marilor complexe comerciale". Poate le aduce cineva aminte primarilor de micile bacanii de la coltul strazii, de altadata.
Revenind la cooperative, vreau sa va dau o stire veche de vreo 20-30 de ani: si in vestul Europei modelul cooperativelor agricole nu mai este la fel de atractiv. Ele s-au gigantizat, s-au birocratizat, iar fermierii se regasesc tot mai greu in ele. Ca sa-si re-atraga membri, cooperativele se re-inventeaza pe ele insele, cu alte oferte.
G. Ostroveanu
PS. Am vazut, la Congresul Porumbului, in Franta, o brosura intitulata "Manifeste 2012 - La révolution coopérative".
