Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Bunastarea animalelor nu este un moft!

Pentru cineva care nu are legatura cu zootehnia, termenul de "bunastare a animalelor" este iesit din comun. Pentru altii, este o alegere nefericita a cuvântului "bunastare". Pentru ca bunastarea este asociata mai mult cu viata oamenilor decât a animalelor. Chiar si premierul Victor Ponta a zâmbit în sedinta de Guvern în care s-a facut rectificarea bugetului. Atunci a auzit prima data despre "bunastarea animalelor". De aceea, cred ca s-ar putea gasi o alta formulare. Sau, mai bine, producatorii, asociatiile, institutiile sa explice public conceptul împrumutat de noi din limba bruxeleza, limba folosita de functionarii Uniunii Europene.

Bunastarea animalelor nu este un moft. Normele s-au elaborat plecând de la starea optima de sanatate a animalelor, apoi a produselor din carne, pentru ca, în final, toate acestea sa se reflecte în sanatatea consumatorului. Producând în conditii mult mai bune, animalele nu vor mai avea boli specifice, nu vor mai avea nevoie de tratamente medicamentoase. De la un animal sanatos vom obtine o mâncare mai sanatoasa.

De exemplu, anul acesta este primul când se dau bani pentru bunastarea porcilor, din fonduri europene. Sumele nu sunt foarte mari si se acorda în functie de numarul de criterii pe care un fermier le depaseste. Chiar si asa, avantajele, atât sanitare, cât si economice, se vor resimti. Având conditii de viata mai bune, animalele au un spor de crestere mai mare, nu se mai îmbolnavesc.
Dar, toate acestea nu se înteleg la adevarata valoare, pentru ca în România se vorbeste despre agricultura ca despre o activitate marginala. Agricultura nu este vazuta ca esenta vietii noastre, cu toate ca mâncam cu totii. Guvernantii nostri înteleg agricultura doar la nivelul la care au vazut-o în mica gospodarie a bunicilor. Nu au imaginea unei industrii agricole. Or, exista o industrie a carnii de porc, o industrie a productiei de carne de pasare, a productiei de oua, a productiei de lapte.

Eu sunt de parere ca, datorita sumelor care se vor acorda pentru bunastarea porcilor si pentru fermele de reproductie, în tara noastra se va înregistra o crestere a efectivelor de porci. Dar va fi o crestere insuficienta. Asta pentru ca România este acum un stat importator de carne de porc pentru procesare. 70% din necesar.

In Europa de Vest va fi o scadere a efectivelor de porci în urmatorii ani. Asta din mai multe motive. Primul ar fi ca doua treimi din fermieri au peste 50 de ani, asa ca va fi mai greu sa investeasca în ferme, de acum încolo. Mai ales ca cei mai multi nu au în spate pe cineva care sa preia afacerea. Tot mai putini tineri ramân în zootehnie. Apoi, în multe tari europene a început sa se sacrifice animale din efectivele de reproductie ca urmare a cresterii preturilor la furaje, la energie, la combustibili. Drept urmare, în Europa se va ajunge la o criza a carnii de porc. Si în România se vor reduce efectivele. Dar, sper eu, numai de la populatie. Fermele noastre de tip industrial au genetica performanta. Ar fi pacat sa se piarda. Halele de crestere ofera, cele mai multe, un microclimat optim pentru animale. Fermierii stiu sa ofere retete echilibrate energo-proteic. Acum, am avea nevoie de o politica nationala cu care sa depasim criza europeana a furajelor.

Neculai APOSTOL, Kosarom Pascani, jud. Iasi


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."