Sa ne uitam la actorul Mircea Diaconu. A pacatuit, spune justitia, fiind în acelasi timp si director de teatru si senator. Omul este un actor autentic si un senator de buna cuviinta. N-a fost dovedit cu mantogarii. De ce sunt incompatibile cele doua functii? Daca nu era director, si voia sa fure la teatru, credeti ca senatorul Diaconu nu putea? El a vrut sa fie director de teatru pentru ca stia sa faca asta mai bine ca altii. Este incompatibil pentru ca asa spune legea. Dar legea, cine a facut-o?

Ion Enache, inginer agronom, a fost director general al Directiei Agricole Buzau (2005-2010). Acum este primar al comunei Cilibia. Ce-i care l-au ales, au încredere în el. Intr-un ziar, el declara ca a avut o afacere, Agroexpo SRL, cu 1.200 ha si ferma zootehnica. Dar, pentru a face administratie publica, a renuntat la societatea comerciala în favoarea fiului sau, Dan Viorel, care este înca student.
Am luat acest exemplu întâmplator, ca sa nu ma refer la parlamentari sau ministri.
De ce trebuie un om sa joace sceneta renuntarii la afacerea sa, când e ales? Va închipuiti ca primarul ori parlamentarul care trece afacerea pe numele altuia, se va dezinteresa din acel moment, de cum stau lucrurile la sereleul lui? Sunt, în România, câteva zeci de mii de cazuri de astfel de acte de fatarnicie. Nu ei, oamenii, sunt vinovati ci Legea care e stâmba si mincinoasa.

Am vizitat în Franta un fermier, Pierre Le Blanc, care este si viceprimar în comuna. Omul era primar de 24 de ani, consecutiv. Dar, nu era angajat la primarie. Se ducea la birou o data pe saptamâna si "ori de câte ori era nevoie". Pentru asta, primea o indemnizatie, relativ mica, ce câteva sute de euro pe luna. Nici primarul, mai vechi ca Pierre, nu era angajat. Era medic, trecut de 60 de ani. Medicul avea cabinetul sau, Pierre Le Blanc avea ferma sa, de 52 ha. Probabil, la ei sunt alte forme de control asupra eventualelor matrapazlâcuri pe care le-ar face primarii si viceprimarii comunelor.

In vizita aceea eram împreuna cu un fermier, Nicolae Sitaru, din Ialomita. Am comentat, firesc, eventualitatea ca si la noi fermierii sa fie primari voluntari. Este de la sine înteles ca un om care si-a chivernisit propria avere, pe care îl vede lumea bun gospodar, poate sa aiba grija si de averea colectivitatii.

Noua ne e peste poate de frica sa nu ne fure cel pe care l-am ales.
Oare ne temem degeaba, ori stim noi ceva, ceva?

G. Ostroveanu