Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
O lege a profesiei de agricultor

Si eu cred ca este nevoie de o lege prin care sa se defineasca profesia de agricultor. Sa fii agricultor nu e o meserie pentru oricine, desi multi asa o vad. In Franta, de exemplu, unde exista o lege a profesiei agricole, tanarul care vrea sa se instaleze intr-o ferma trebuie sa aiba minim un bacalaureat agricol. Plus un stagiu de practica de cateva luni, intr-o ferma situata la 60 km distanta de adresa de resedinta.

Un agricultor, de exemplu, trebuie sa fie autorizat sa foloseasca insecticide, pesticide, ingrasaminte si tot ce inseamna chimicale. Unele dintre aceste substante sunt deosebit de periculoase, nu pot fi date pe mana oricui. La noi, produsele chimice se aplica aproape necontrolat. Neglijenta aici este periculoasa si pentru consumatori.

Nici pamantul agricol nu trebuie sa-l lasam pe mana oricui. Trebuie sa avem siguranta ca cel care il cultiva are o anumita conduita profesionala. Ca nu il iroseste. Totusi, pamantul agricol este un bun care ne priveste pe toti.
Sunt de acord ca agricultorul este important si din unghiul de vedere al fiscalizarii. Cei care lucreaza si castiga din agricultura sunt datori, ca toti ceilalti cetateni, sa plateasca taxe si impozite catre buget. Si ei beneficiaza de asistenta sanitara (asa cum e!), de scoli, de drumuri etc.

Este nefiresc ca statul sa plateasca subventii pe suprafata la un milion de agricultori din care doar cateva mii sa isi respecte datoriile fiscale. Aflu ca sunt oameni care au chiar peste o mie de hectare pe care le exploateaza "pe persoana fizica". Incaseaza mai mult de o suta de mii de euro fara sa plateasca nimic la stat!

De aceea, cred ca avem nevoie de o lege a profesiei de agricultor. O lege riguroasa, nu facuta de cineva care isi da cu presupusul. O lege care sa se si aplice.

Pe de alta parte, o astfel de lege ar fi de mai mare folos daca am avea si scoli pentru profesionisti ai agriculturii. Liceele agricole au ramas doar cu numele. Universitatile scot ingineri agronomi pe banda rulanta, dar 60% din absolventi nu stiu aproape nimic. Daca invatamantul in domeniu se va imbunatati, iar aceasta lege va fi aplicata, cu siguranta domeniul agricol va face un pas important.

Dimitrie MUSCA,
Curtici, jud. Arad



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."