Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Va provocam la o discutie sincera pe tema: de ce este mai scumpa carnea de porc din tara?

Mihai LUNGU,
presedinte Cooperativa Muntenia

Am construit in Romania, in ultimii 5-6 ani, cateva sute de ferme de porci; am importat genetica de la firme de top din Europa; obtinem sporuri zilnice, numar de purcei pe scroafa si consumuri specifice comparabile cu cele mai performante ferme din Europa. Avem un numar restrans de angajati, ca si cei cu care ne comparam. Ii platim cu salarii de 4-5 ori mai mici decat in Germania, Danemarca sau Olanda. Si, totusi, carnea de porc este mai scumpa in Romania decat in alte tari. De ce?

Concurentii nostri pe piata pot vinde la preturi care sunt mereu cu 5-10% sub preturile noastre. Fara sa am pretentia ca am descoperit un adevar absolut, incerc totusi sa identific cateva cauze, cu dorinta, mai mult, de a initia o dezbatere serioasa pe aceasta tema.

Consumatorul roman prefera marfa ieftina si ajunge sa o plateasca mai scump
1). In toate tarile din UE, cu exceptia Romaniei, exista un sistem de clasificare a carcaselor de porc in functie de procentul de masa musculara a animalului abatorizat. Acest sistem are 6 trepte de punctaj: S, E, U, R, O, P.
In Romania, el are doar 5 trepte, adica E, U, R, O, P. Motivele pentru care s-a adoptat acest sistem trunchiat - inventie romaneasca - sunt destul de neclare. Se pare ca a existat, in urma cu cativa ani, o teama a producatorilor romani care produceau, cu preponderenta, marfa de slaba calitate.

In UE exista o bursa a preturilor carnii de porc pe baza careia se stabilesc, saptamanal, preturile de vanzare si cumparare. Bursa porneste de la calitate U, la care se aplica adausuri pentru E si S. Pentru marfa calitatea S se primeste intre 15 si 20% mai mult decat pentru calitatea E.
Un fermier destoinic, care are in ingrasatorie jumatate din efective femele, obtine cam 40% din productie calitatea S (majoritatea femelelor) pe care primeste un pret premiat. Asta ii permite lui sa vanda mai ieftin carnea din celelalte categorii de calitate.

Acest lucru este posibil in UE, unde clientii platesc acest pret pentru calitate.
Probabil ca in Romania, chiar daca s-ar oficializa clasa S, suplimentul de pret nu ar fi platit de consumatori. In general, clientul prefera marfa mai ieftina! Solutia pentru a anihila acest dezavataj ar fi exportul de animale in viu.

Noi detinem in ingrasatorii intre 20 si 40% clasa S, animale pe care daca le-am exporta, am putea obtine preturi premiate si, la randul nostru, am putea sa reducem pretul pentru categoriile E si U.

Crescatorii romani de porci nu folosesc in prezent substituenti in furajarea animalelor
2). Cei care administreaza fabrici de preparate din carne stiu ca, saptamanal, bat la poarta tot felul de vanzatori de produse care inlocuiesc carnea din mezeluri fara sa afecteze textura, culoarea, gustul etc. Majoritatea acestor procesatori nu au avut de ales decat sa le cumpere pentru a produce mai ieftin si a rezista concurentei in piata. Este de fapt o competitie de cum poate fi pacalit mai usor consumatorul care crede ca cumpara mezeluri din carne dar, de fapt, el cumpara (in parte) inlocuitori de carne.

La fel se intampla si in crescatorii de porci. Nutritionistii din tarile cu traditie in cresterea porcului (Germania, Olanda Danemarca - poate si in altele) le ofera crescatorilor variante prin care sa inlocuiasca cerealele, devenite tot mai scumpe. Care sunt acesti inlocuitori de cereale? Rebuturi rezultate din industria alimentara. Unde exista o industrie alimentara puternica, exista cantitati mari de rebuturi oferite in mod constant. Cand spun rebuturi, ma refer, de exemplu, la spartura de la fabricile de biscuiti, napolitate, de paine, zerul de la fabricile de lapte etc.
Mai nou, uriasele fabrici de nutreturi combinate din occident adauga uleiuri sau grasimi rezultate din obtinerea biocombustibililor.

Toate aceste substituente alimentare au generat costuri mai mici pentru crescatori, dar au afectat gustul carnii. Este de altfel recunoscut faptul ca exista o mare diferenta de gust intre o friptura la gratar facuta din carne din Europa de vest comparativ cu cea din Romania. Este de altfel singurul motiv pentru care mai exista inca productie in Romania, pentru ca macelariile vand, cu preponderenta, marfa romaneasca.
Dar, aceste substituente furajere genereaza si probleme de sanatate. Chiar in aceste zile, in Germania, peste 1.000 de ferme de pasari si porci au fost restrictionate de a vinde, pentru ca animalele au consumat dioxina, care este cancerigena. Cata din carnea asta o fi ajuns si in Romania?

In timp ce in UE se desfasoara, sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor, o lupta pentru inlocuirea in hrana animalelor a componentelor scumpe (cerealelor) indiferent de riscul pe care il presupune la consumator (amintiti-va ca povestea cu dioxina a fost si acum 2 ani, si acum 4 ani, si tot apare, dar nimeni nu restabileste ordinea acolo), in Romania, inca, animalele se hranesc cu orz, porumb si grau. Evident, asta genereaza costuri mai mari. Dar stim ca si consumatorul roman este protejat, si gustul carnii este mai bun.

Guvernul a gasit o solutie, cel putin pe termen scurt (2013): a introdus subventia pe bunastarea animalelor. Dar ce va fi dupa 2013? Ridicam din umeri si... “vom vedea”.
Un sprijin puternic ar putea veni acum, in contextul reluarii scandalului dioxinei in Germania, din partea ministrului Agriculturii, care ar putea sa impuna etichetarea produselor cu mentionarea originii carnii. Asa, consumatorii finali vor vedea ca si cei mai mari procesatori de carne din Romania nu folosesc niciun gram de carne romaneasca in preparate.

Patronatul Roman al Carnii de Porc ar putea sa solicite Ministerului impunerea unor astfel de masuri. Tot organizatiile profesionale (dar si institutiile statului) ar putea sa initieze campanii publicitare de constientizare a populatiei in legatura cu modul in care noi hranim animalele. Sa explice de ce carnea in Romania este mai buna. Pentru ca folosim cereale la hrana animalelor. Sa explice cum apar accidentele de tip “dioxina” in fermele din vest.

Asadar, hrana porcilor in Romania este mai scumpa decat in alte tari europene pentru ca nu contine substituenti de cereale.

Dupa cresterea TVA, crescatorii nu au avut niciun avantaj, dar au avut foarte mult de pierdut
3). Citim de multe ori articole in ziare sau vedem reportaje la TV in care, jurnalisti lipsiti de experienta, ca sa nu ma exprim altfel, compara pretul din galantarele din Bucuresti cu cele din Zurich, Berlin, Amsterdam sau Viena. Autorii acelor texte nu pomenesc nimic despre faptul ca acolo marfa este mai ieftina, uneori, pentru ca TVA este de 6 sau 9%, iar la noi este 24%!
TVA, care era si asa mare, a crescut de cateva luni la nivelul maxim din Europa. Aceasta taxa care scumpeste marfa in raft nu are nicio legatura cu costurile noastre de productie.

Dobanzile de 10 - 20% practicate de bancile de la noi creeaza un handicap pentru crescatori
4). Un al patrulea motiv - financiar-bancar. Dobanzile bancare cu care lucreaza crescatorii romani de porci se situeaza la niveluri cuprinse intre 11 si 20%, in timp ce crescatorii din Germania, de exemplu, au acces la credite cu dobanzi de 1,5 - 2%.

Avantajul de a plati ori nu TVA nu il au crescatorii, ci doar importatorii de carne
5). Inchei cu o alta problema majora cu care sectorul se confrunta, fara insa a avea o influenta asupra pretului de cost - “schimburile intracomunitare”.

Simplul fapt ca atunci cand cumperi marfa din interiorul UE nu trebuie sa platesti TVA, reprezinta un imens avantaj al producatorilor occidentali comparativ cu cel al producatorilor romani. Daca aduci de afara un camion de carne care valoreaza 37.000 de euro si il vinzi cu 40.000 euro, incasezi un TVA de circa 7.000 de euro (30.000 lei) pe care trebuie sa-I restitui la stat abia pe 25 ale lunii viitoare. Deci ai o sursa de finantare gratuita pentru 4-6 saptamani (asta in cazul oamenilor de afaceri onesti, care inregistreaza afacerea in evidentele contabile). Este evident ca si in conditii de pret egal, procesatorii prefera sa-si aduca materii prime din import decat sa le achizitioneze de pe piata interna, unde TVA trebuie platit in momentul achitarii facturii.

Rezolvarea acestei probleme poate veni doar de la Bruxelles, dar atat timp cat o astfel de masura ii ajuta pe marii producatori europeni, ma indoiesc ca lobby-ul romanesc, care nu prea exista pentru ca nu prea pasa nimanui, poate rezolva problema.

Citeste si: