Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
A aparut si o Federatie a gospodariilor taranesti

De cand ministrul Daniel Constantin a anuntat deschidere si sprijin financiar pentru fermele mici, s-a starnit un val de interes (si, mai ales, de interese) fata de saracele gospodarii taranesti, pe care nimeni nu le-a simpatizat, de douazeci de ani incoace.
Intre altele, a aparut si o Confederatie a Asociatiilor Taranesti din Romania (CATAR). Forumul national a acestei organizatii tomnatice ar fi aparut "la initiativa mai multor organizatii din tara". Prin nou infiintata asociatie, gospodariile taranesti si fermele mici din Romania vor putea sustine in fata autoritatilor un punct de vedere comun privind nevoile lor.

Membrii fondatori ai CATAR ar fi Federatia Agricultorilor de Munte Dorna, Asociatia Agrom Ro, Fundatia Agapis, Asociatia de Cooperare Intercomunitara Valea Somesului, Asociatia Agricultorilor Maghiari din Romania, Fundatia Adept Transilvania, Asociatia Tinerilor Fermieri Olt, Asociatia Fermierilor din Romania, Federatia Agricultorilor Fermierul, Asociatia Producatorilor Agricoli. Incolo, vorbe despre "conservarea modului de viata, cultura si traditiile din mediul rural romanesc, biodiversitatea si calitatea mediului natural prin cultivarea terenului si cresterea animalelor, in fermele mici si gospodariile taranesti".
Am inteles, din relatarile Agerpres, ca prima preocupare a CATAR este sa obtina bani de la buget pentru a a participa la intalnirile Copa-Cogeca de la Bruxelles.

PS. Avram Fitiu, profesor universitar de la Cluj, a publicat o carte demna de tot interesul: "Salvarea fermei taranesti". Cartea poate fi citita si in format electronic, pe adresa www.avramfitiu.ro/p/salvarea-fermei-t.html


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."