Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
Bancile germane dau credite. Cele romanesti, nu!

In timp ce bancile romanesti se feresc sa acorde credite fermierilor, eu am reusit sa accesez un credit de la o banca germana, pentru constructia unui siloz. Aprobarea am primit-o in 2012, iar anul acesta vor veni si banii. Valorea creditului este de 1,2 milioane de euro, pe o perioada de cinci ani, cu posibilitate de prelungire, si cu o dobanda fixa de 5%. Nu a fost nevoie de garantii suplimentare, in afara de insusi silozul. Banca a facut o analiza financiara a firmei mele pe ultimii trei ani. Dupa ce finalizez licitatia pentru achizitia silozului, urmeaza sa primesc 240.000 de euro, prima transa.
Nu este prima data cand o banca din Germania imi ofera un credit. In urma cu cativa ani, am accesat alt credit, pentru utilaje second-hand, cu o dobanda chiar mai mica, de pana la 4%. Acolo, dobanda la utilaje depinde de vechimea lor si incepe de la 1%. De asemenea, am cumparat, in leasing, utilaje in valoare de 1 milion de euro, cu Deutsche Leasing. Am negociat cu ei si am ajuns la o dobanda de 5,1%, fara avans.
Eu cred ca este un mare pas inainte faptul ca bancile straine incep sa se deschida in fata fermierilor romani, sa aiba incredere in noi. Sper ca bancile din tara sa preia modelul. Fiindca fermierii, cred eu, sunt cei mai buni platnici. In Romania, exista o temere nefondata a bancilor fata de cei din agricultura. Noi suntem un sector care produce. La nivel mondial este nevoie din ce in ce mai mult de hrana. Daca vrei sa construiesti un bloc sau o casa, bancile dau credite. Dar pentru un sector care produce, de ce nu dau? In opinia mea, raspunsul este: pentru ca bancile vor sa castige prea mult. O dobanda de peste 10% nu este normala pentru sectorul agricol. In plus, la fel de anormal este sa-mi ceara mie, ca fermier, sa detin o casa ca sa pot accesa un credit. De ce nu ar fi de ajuns ca garantie bunul pentru care ma imprumut sa-l achizitionez?
Poate ca bancile de la noi, cele cu capital strain, nu au interesul sa dezvolte agricultura din Romania. Eu nu sunt foarte convins de scenarita cu strainii care vor raul nostru. Cum nici nu cred ca ne vor, neaparat, binele. Ei fac afaceri si vor sa castige.
Banca cu care lucrez eu in tara este Intesa SanPaolo, care are o dobanda de 9,5%. Ea are dobanzi mai bune, probabil datorita faptului ca, in Romania, sunt multi italieni care au investit in agricultura si au facut presiuni in acest sens.
Pe de alta parte, nu doar bancile sunt de vina ca nu dau credite la agricultori. Stim ca sunt si fermieri care nu inregistreaza productia in documente, care, in contabilitate, au pierderi. Ce incredere are banca ca isi va recupera banii?
Eu, in Mehedinti, pe 1.000 de hectare, anul trecut, cand la porumb si floarea-soarelui am avut productia calamitata in proportie de 90%, am obtinut sub o tona pe hectar. Asta in timp ce, in 2011, am obtinut 6-7 tone/ha. Dar, la grau, am avut o productie mai buna, am vandut aproape 2.000 de tone. Am facut ce a fost nevoie sa-mi platesc datoriile. Bancile vad in contabilitatea fermei de unde vine profitul, de unde incasezi banii.
Cred ca un fermier de la noi, numai cu ajutorul creditelor, poate sa se dezvolte. Pentru ca nu suntem capitalizati. Noi nu am mostenit nimic. Ne-am creat fermele intr-o jumatate de generatie. Cei din vest au in urma 7-8 generatii.
Poate ar fi bine ca fermierii sa aiba o banca agricola, prin care sa deruleze si fondurile europene pentru agricultura. Si banii de la APIA, si de la APDRP. Tot aici sa fie si eventualele fonduri mutuale ale agricultorilor, iar actionari sa fie fermierii mari din tara. Totul depinde de vointa.

Cornel STROESCU,
Sovarna, judetul Mehedinti



Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.