Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
De ce exista interes politic pentru Camerele agricole?

Implementarea Legii Camerelor agricole a fost amanata pentru ca noua putere a simtit o incercare a vechilor guvernanti de a "baricada" oamenii sai in aceste structuri. Temerile pot avea fundamente reale, caci asa s-a intamplat si in alte institutii. In prezent, de exemplu, unele GAL-uri sunt arondate politic pe vechea guvernare. Vrand-nevrand, mereu au fost interferente politice in institutiile administratiei si nu vom putea niciodata elimina politica de acolo. Atat timp cat tu, fermier fiind, ceri bani si Guvernul te finanteaza, atunci vor fi mereu interese politice la mijloc.
Eu le-am spus marilor fermieri sa faca singuri Camerele, fara sprijin politic. Iar presedintele poate sa se ocupe de Camera agricola si fara o remuneratie, atata vreme cat el oricum e fermier si munceste in interesul sau.
Practic, aceste structuri ar putea sa fie organizate pe baze strict private. Daca se cere sprijinul Guvernului, atunci interesele politice nu vor intarzia sa apara. Iar asta nu se intampla numai la noi in tara. De exemplu, cand s-a facut regionalizarea in Polonia, au vrut sa faca 12 regiuni si au iesit 16. De ce? Din cauza unor interese politice.
In plus, o parte din fermieri fac si ei politica sau au simpatii politice. Camerele agricole pot sa devina, in anumite momente, extrem de active inclusiv electoral. Un presedinte al unei Camere agricole bine ancorat in realitate, care isi face bine treaba, poate ajunge dupa 4-8 ani candidat din partea unui partid la diferite alegeri. Poate ca de aici exista si teama clasei politice de forta pe care o pot capata aceste Camere agricole.

Din punctul meu de vedere, orice om care este ales de votanti face tot un fel de politica. Pentru ca el trebuie sa-i convinga pe alegatorii lui de ce este capabil. Asa se naste un lider. Fie ca lupti pentru a fi ales presedinte la Camera agricola sau primar, parlamentar etc. Un exemplu in acest sens este Partidul Laburist din Marea Britanie, care ani de zile a avut propria pepiniera de cadre (recrutau din randul sindicalistilor).

Si noi, ca oameni politici, ne uitam de unde ne alegem primarii in acelasi mod. Intr-o comuna nu gasesti mai mult de 3-4 gospodari care pot sa ia voturile pentru a deveni primari. Este o continua vanatoare. Pe acelasi principiu, un presedinte de Camera agricola judeteana poate sa ajunga in situatia in care un partid sa-l vrea.

Fermierii se tem ca, in cazul in care politicul devine parte din Camera agricola, ea sa sufere din cauza schimbarii guvernelor. Asa cum se intampla si la Directiile Agricole. Este un risc, intr-adevar. Dar trebuie sa ni-l asumam, daca vrem sa existe Camere agricole. Apoi, ele se pot ajusta din mers.

Din punctul meu de vedere, Camerele agricole trebuie sa fie cat mai independente. In mod cert, ele trebuie sa colaboreze si cu statul, atat timp cat iau bani de la stat. Trebuie sa gasim cumva calea de mijloc, asa cum se intampla si in politica.

Nini SAPUNARU,
deputat PNL



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."