Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Bruxelles-ul ar trebui sa echilibreze platile directe atat intre tari cat si intre productia vegetala si zootehnie

Bruxelles-ul ar trebui sa echilibreze platile directe atat intre tari cat si intre productia vegetala si zootehnie
Am avut deja discutii cu Ministerul Agriculturii, cu comisarul Dacian Ciolos, pe aceasta tema. Principalul instrument financiar al UE, pentru stimularea productiei in fermele agricole, sunt platile directe.
Problema care o punem noi este ca viitoarea Politica Agricola Comuna sa preconizeze o anumita echilibrare intre aceste plati directe din diferite state. Nu stiu cum vor evolua lucrurile dar, deocamdata, in reforma nu exista referiri ale CE in aceasta problema.

Pe de alta parte, nu se acorda plati directe si pentru zootehnie. Noi am cerut asta si ministerului si, direct, comisarului Dacian Ciolos. Am solicitat ca platile directe sa fie echilibrate atat intre statele membre, cat si intre sectoarele vegetal si zootehnic. Vorbim aici de principii, nu despre fraude.
Eu, la intalnirea cu Dacian Ciolos, am dat exemplul Frantei. Fermierii francezi primesc 500 de euro la hectar. Ei produc 7-9 tone de grau la hectar, iar pretul graului, in ultimele 6 luni, s-a dublat.

Privind spre sectorul zootehnic, vedem ca un crescator de animale este nevoit sa cumpere in aceste zile graul la pret dublu fata de acum 6 luni. Dar el nu primeste niciun fel de sprijin, iar la vanzarea produselor lui, pretul este in scadere. Cineva trebuie sa admita ca lucrurile nu mai pot merge asa. Trebuie facut ceva. Una dintre solutii este echilibrarea platilor directe intre vegetal si zootehnie. Altfel, degeaba producem cereale.
Dacian Ciolos cunoaste realitatile si vede corect lucrurile in acest domeniu extrem de sensibil pentru toata Uniunea Europeana.
Crescatorul din Romania nu se mai poate ajuta altfel. Ce sa mai economiseasca? La avicultura, performanta productiva arata ca randamentele din Romania sunt in topul european. Nu mai putem face nimic aici. Cu 15 ani in urma, consumam 2,5 kg de furaj pe un kilogram de carne de pui. Acum consumam 1,8 kg. Media europeana este 1,9 - 2 kilograme de furaj pe un kilogram de carne. Practic, ne aflam sub media europeana.
Si la mortalitate am atins performante bune: sub 5%. Conform statisticii, cu ani in urma, mai ales inainte de 1989, aveam 15-20% mortalitate.

Sporul de crestere era 30 de grame pe zi, acum am ajuns la 53 - 54 grame pe zi la un pui. Este o crestere aproape dubla. Toate aceste performante fac ca indicele de eficienta sa fie in topul european. Nu se poate merge mai sus. Si, atunci, pe ce costuri sa presezi? Sa admitem ca numai cerealele reprezinta 60% din totalul costurilor la un kilogram de carne in viu. Nu se poate mai mult. Prin urmare, trebuie echilibrate platile directe.

ILIE VAN,
UNIUNEA CRESCATORILOR DE PASARI


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."