Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
A aparut HORTImagazin Nr. 5/2013

Invatamantul continuu pentru micii fermieri

Multe dintre noile proiecte ale Ministerului Agriculturii au ca tinta micii producatori si dezvoltarea fermelor de familie.

Foarte bine. Dar, constatam ca multi dintre cei cu care stam de vorba, unii chiar legumicultori cu pretentii, nu au o pregatire profesionala cat de cat multumitoare. Sunt ca lautarii, care canta dupa ureche, fara sa stie notele. Am observat, nu fara surprindere, ca unii legumicultori nu stiu ce soiuri ori hibrizi au plantat si de ce; sau motivul pentru care au ales o anumita schema de tratament; sau ce fertilizant e recomandat intr-un caz ori altul.

Acestor producatori, chiar si cu vechime, le lipseste o baza teoretica, cat de cat actualizata. Cei mai curiosi cauta prin reviste ori prin carti. Dar si acelea, intr-o proportie ingrijorator de mare, sunt scrise de universitari cu pretentii, care n-au mai coborat din "turnul lor de fildes" intr-o ferma adevarata, de ani buni. Multe carti sunt facute cu "copy/paste" din editii vechi, neadaptate la situatiile din camp ori din solar.
Sunt fermieri care, pentru un punctaj mai mare la proiecte cu bani europeni, au facut la repezeala un curs de cateva zile si au primit o hartie pe care scrie "diploma". Dar oamenii au ramas cu aceeasi incultura profesionala.

In prezent, singura sursa de informare corecta si de actualitate, pentru micii cultivatori, raman simpozioanele sau intalnirile din teren. Dar, reprezentantul fiecarei firme, are interesele lui. Spune doar cat ii convine lui ori firmei.
Nu spunem ca un fermier trebuie sa fie doctor in agricultura. Dar, cel care vrea sa asigure dezvoltarea afacerii, are nevoie de un consultant. In primul rand, in probleme de tehnologie. Daca nu se regaseste in productie, consultanta nu trebuie platita, nici din bani publici, nici din banii fermierului.
Dar, cine si unde ne sunt consultantii?

Roxana Balan, redactor-sef HORTImagazin


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se īmparta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, īn estul Europei, am īnvatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit īn tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit īn ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, īntamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va īnchipuiti ca ar fi vreo legatura īntre senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, īn cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost īntampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi īnchipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!