Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
A aparut HORTImagazin Nr. 5/2013

Invatamantul continuu pentru micii fermieri

Multe dintre noile proiecte ale Ministerului Agriculturii au ca tinta micii producatori si dezvoltarea fermelor de familie.

Foarte bine. Dar, constatam ca multi dintre cei cu care stam de vorba, unii chiar legumicultori cu pretentii, nu au o pregatire profesionala cat de cat multumitoare. Sunt ca lautarii, care canta dupa ureche, fara sa stie notele. Am observat, nu fara surprindere, ca unii legumicultori nu stiu ce soiuri ori hibrizi au plantat si de ce; sau motivul pentru care au ales o anumita schema de tratament; sau ce fertilizant e recomandat intr-un caz ori altul.

Acestor producatori, chiar si cu vechime, le lipseste o baza teoretica, cat de cat actualizata. Cei mai curiosi cauta prin reviste ori prin carti. Dar si acelea, intr-o proportie ingrijorator de mare, sunt scrise de universitari cu pretentii, care n-au mai coborat din "turnul lor de fildes" intr-o ferma adevarata, de ani buni. Multe carti sunt facute cu "copy/paste" din editii vechi, neadaptate la situatiile din camp ori din solar.
Sunt fermieri care, pentru un punctaj mai mare la proiecte cu bani europeni, au facut la repezeala un curs de cateva zile si au primit o hartie pe care scrie "diploma". Dar oamenii au ramas cu aceeasi incultura profesionala.

In prezent, singura sursa de informare corecta si de actualitate, pentru micii cultivatori, raman simpozioanele sau intalnirile din teren. Dar, reprezentantul fiecarei firme, are interesele lui. Spune doar cat ii convine lui ori firmei.
Nu spunem ca un fermier trebuie sa fie doctor in agricultura. Dar, cel care vrea sa asigure dezvoltarea afacerii, are nevoie de un consultant. In primul rand, in probleme de tehnologie. Daca nu se regaseste in productie, consultanta nu trebuie platita, nici din bani publici, nici din banii fermierului.
Dar, cine si unde ne sunt consultantii?

Roxana Balan, redactor-sef HORTImagazin


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."