Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Avem nevoie de un Cod agricol si Camere ca in Franta

Romania are nevoie de un Cod agricol, asa cum exista Codul fiscal, Codul civil, Codul Silvic. Un Cod in care sa fie reunita toata legislatia agricola si in care Camerele agricole sa aiba un rol foarte important, asa cum se intampla in Franta, o tara care este etalon in materie de agricultura.

Codul rural si al pescuitului francez, asa cum este el numit oficial, cuprinde doua parti: una legislativa si una reglementativa, care se refera la modul de aplicare a partii legislative. Cel mai important rol, in ambele parti, il detin Camerele agricole. Acestea sunt organisme publice, aflate sub tutela statului si sunt administrate de fermieri alesi si de reprezentanti ai grupurilor profesionale.

Cred ca, inainte ca noi sa avem un Cod agricol, ar trebui sa facem sa devina functionale Camerele agricole. Dar, la noi, aceste Camere abia daca au bani sa se constituie. Dovada ca, pana acum, au avut loc alegeri numai in cateva judete. Este o vorba romaneasca care spune ca suntem prea saraci ca sa facem lucruri ieftine. Este valabila si in cazul Camerelor agricole. Trebuie gasiti bani pentru ca ele sa se constituie, sa se organizeze, iar dupa ce devin functionale sa poata sa se autofinanteze.
In prezent, in Franta sunt 92 de camere departamentale agricole, 20 de camere regionale, o adunare permanenta, toate cu un buget de 702 milioane de euro. De unde au francezii acesti bani? 48% vin din impozitul funciar, 23% din prestari de servicii, 20% din contracte si conventii, 9% din alte surse. Codul rural precizeaza regimul financiar al Camerelor, iar acestea isi intocmesc singure bugetul, care este apoi supus aprobarii prefectului iar Ministerul Agriculturii reglementeaza regimul chetuielilor.
Fiecare Camera agricola franceza are 45-48 de alesi, pentru un mandat de 6 ani, si un corp electoral format din 3 milioane de persoane, cu o rata medie de participare la alegeri de 61%.

Ce fac Camerele agricole franceze? Colaboreaza cu institutiile publice, cu colectivitatile locale si teritoriale in realizarea proiectelor din domeniul politicilor agricole, in gestionarea resurselor materiale. Sprijina agricultorii in proiectele de instalare si dezvoltare, asigurand asistenta tehnica, economica, administrativa si personala. Camerele agricole coordoneaza programele de dezvoltare si formare, constituind si gestionand baze de date referitoare la sol, la productii agricole, la ferme. Contribuie la aplicarea masurilor de protectie a mediului (fertilizare, protectie a culturilor, gestionarea apei, reciclarea deseurilor). Ele organizeaza targuri, saloane, demonstratii in scoli, activitati de orientare profesionala pentru tineri. Fac studii, ajuta la elaborarea politicilor macro-economice agricole.

Iar acestea sunt doar cateva din atributiile Camerelor agricole franceze. Trebuie sa facem in asa fel ca si Camerele agricole din Romania sa aiba atributii la fel de importante, ca sa se poata finanta, si nu sa fie ca niste simple ONG-uri care ofera consultanta, asa cum se pare ca vor deveni ale noastre.

Toader DIMA, deputat PSD Vaslui, Comisia pentru Agricultura


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."