Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Consortiul Romaliment, un moft al Bruxelles-ului

La Ministerul Agriculturii a avut loc înca o "întalnire de lucru" între reprezentantii organizatiilor profesionale din agricultura si industria alimentara cu vicepremierul Daniel Constantin. Oficial, am fost asigurati ca s-a închegat un punct de vedere cu privire la ordinul de ministru pentru înfiintarea Consortiului National Agroaliment, ca structura reprezentativa a fermierilor si industriilor alimentare. Multi îl acuza pe actualul ministru ca îsi doreste crearea unei organizatii profesionale unice în sectorul agro-alimentar, pe care sa o infiltreze cu oameni obedienti, pe care sa o poata manevra.

Laurentiu Baciu, presedintele LAPAR, precizeaza cu fermitate: "Nu am batut palma cu Jurconi, sa fuzionam cu ProAgro, cum spun unii. Ne înscriem într-un consortiu în care fiecare îsi pastreaza personalitatea si punctul lui de vedere fata de problemele cu care ne confruntam. Eu, unul, va asigur ca raman acelasi ca pana acum."

Nici Sorin Minea, presedintele Romalimenta, nu este un entuziast. "Este prematur sa vorbim de o confederatie a asociatiilor din sectorul agricol, însa alianta poate evolua în viitor si dincolo de scopul pentru care a fost creata", spune Minea.
In opinia ministrului Daniel Constantin, acest consortiu atenueaza divergentele sale cu organizatiile real-reprezentative, cum sunt LAPAR si FCBR, si diminueaza importanta acestora, odata ce au fost puse pe acelasi plan cu o necunoscuta Asociatie a Pomicultorilor ori cu OIZNR (?) despre care n-am auzit pana acum!
Consortiul este o forma fara fond, creata artificial, la presiuni venite de la CE.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."