Profitul agricol nr 17
3 mai 2017
Averesti - podgoria lui Constantin Dulute

Constantin Dulute este un om de afaceri discret. A petrecut o viata în agricultura. A plantat si 560 ha de vie, pe dealurile de la Averesti, mai sus de Husi. Cele cinci ferme au fiecare cate un inginer-sef si un director care coordoneaza lucrarile. Faima licorilor descantate aici creste lent, ca aburii alcoolului din vinul de Zghihara.

"Viticultura este partea de sus a agriculturii. O pot practica numai oamenii cu pasiune. Vin nu poate face oricine. Cine investeste cu gandul ca va castiga maine, sa renunte. Aici trebuie sa investesti pe termen lung, sa ai rabdare si sa-ti placa. Mai ales, sa ai nervii tari. De cinci ani investesc în vie si nu am luat niciun leu de-acolo. Mai astept alti patru-cinci ani, pana va veni profitul. Investitia într-un hectar de vie este de minim 25.000 de euro", ne avertizeaza din start Constantin Dulute.
Nascut la Cotnari, la 6 iulie 1959, a terminat Facultatea de Agronomie la Iasi, în anul 1984. Repartizat la IAS Barlad, a fost director la Agrocomplexul Barlad, care avea sa fie luat prin licitatie de catre Adrian Porumboiu. In perioada 1997-1999, a fost director general la DADR Vaslui. In 2000, a intrat în afaceri.

Afaceri care merita...
A cumparat mai întai 200 de hectare de pamant, apoi a început sa înfiinteze podgoria de la Averesti, prin reconversie. 75% din fonduri a primit pana la înfiintare. A preluat pivnita de la Averesti, veche din 1870, cea mai mare din regiune. A avut proiect de dezvoltare si pentru crama.
"A fost ca o nostalgie intrarea mea în afacerea de la Averesti. Am înfiintat 100 de hectare de vie dupa revolutie. In 2005, am cumparat societatea din Averesti, care era în pragul falimentului. Dupa ce am cumparat terenul, în 2010, am început investitiile", spune podgoreanul.
"In 2004, am început investitiile în Insula Mare a Brailei. Este o afacere complexa, cu toate problemele din zona. Avem acolo 1.000 de oameni si fiecare cu treaba lui. Lucrurile merg. Am stat o vreme în zona, dar mai am si alte business-uri. Vreau sa fac un parc eolian de 4 MW la Emil Racovita, judetul Vaslui. Este investitia mea. Daca as compara cu toate problemele si riscurile din agricultura, as putea afirma ca parcul eolian poate fi cea mai buna investitie. Doua turbine costa aproape 7 milioane de euro. In septembrie, intra în functiune."

... si riscuri la tot pasul
Chiar daca toata lumea vorbeste despre avantaje si crede ca se pricepe, agricultura a fost si ramane foarte riscanta.
"Au fost perioade în care nu primeam subventii. Am avut aceasta zona cu mari riscuri de seceta, cu îngheturi pe timp de iarna. Eu lucrez în agricultura de 30 de ani si stiu ce spun. Toti recolteaza si vand de pe camp pentru a-si plati datoriile din urma. Investitiile din agricultura se amortizeaza foarte greu. Trebuie sa ai mii de hectare sa cumperi tractoare, combine performante.
Nu e simplu sa amortizezi din produse agricole 300.000 de euro, cat ai dat pe un tractor, pe o combina. Acum, toti cei care au cumparat utilaje cauta piese de schimb. Este un dezastru! Ne-au prins cu utilajele, suntem nevoiti sa luam piese de schimb, care sunt foarte scumpe. Intretinerea acestor utilaje, cu care noi ne-am dotat prin fonduri europene, va deveni o mare povara pentru agricultori. Ca sa nu discutam de preturile pietei. Produsele noastre agricole nu tin pasul la scumpiri cu piesele de schimb si combustibilii. Seceta este o amenintare permanenta pentru noi", ne aduce fermierul cu picioarele pe pamant.
A lucrat în zootehnie, a facut cultura mare, viticultura. Era director tehnic la IAS Barlad si avea ferma de vaci. Badeana, Barlad si Tutova erau la un loc.
"Am crescut în via de la Cotnari. Tata avea vie, livada si pamant arabil".
Avand cuprinderea necesara, Constantin Dulute stie bine ce este via. "Utilajele speciale pentru vie costa mult. Tehnologia de întretinere a viei este scumpa. Iar în final, piata vinului e foarte dificila pentru ca falsurile depasesc 50%. Ne fac concurenta neloiala cei care prepara vinuri din prafuri. Cunoscatorii care prefera un vin de calitate reprezinta un segment mic, 10-15%. Din tot ce am facut, cea mai multa pasiune am depus în vie".

Calitatea vinului pleaca din vie
Pentru pregatirea terenului, Dulute a adus un italian din Toscana. In toamna, mai planteaza o suta de hectare. "In primul an, a venit un francez la plantat. El era surprins ca eu am stat acolo si umblam prin noroi, credea ca trec doar cu masina pe drum si plec acasa. Am plantat-o cu laser si cu GPS. Colaborez cu o firma care a lucrat în Italia si merge foarte bine". A plantat 50% soiuri autohtone si 50% soiuri straine. Via preluata de el avea soiuri romanesti si un Aligoté. Soiurile autohtone sunt Busuioaca de Bohotin si Zghihara de Husi, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Feteasca Neagra.
S-a orientat si spre soiurile internationale Tramini, Sauvignon Blanc, Ottonel, un Riesling de Rin adus din Germania, care se potriveste foarte bine la conditiile de aciditate de la Averesti, Merlot, Cabernet... A pus si 10 ha de Chardonnay pentru ca urmatorul pas este sa faca vin spumant.
"Cea mai buna materie prima pentru vinuri spumante din Romania este la Averesti. Este cea mai buna aciditate din tara, la o altitudine de 380 de metri fata de nivelul marii, cu un climat adecvat, cu nopti racoroase si zile cu insolatie. Aciditatea este foarte proaspata si aromele se mentin excelent".

Busuioaca de Bohotin adevarata...
Multi produc acest vin, dar cel mai apreciat e tot cel de Averesti. Am baut asemenea vinuri, excesiv de aromate si gretos de dulci. Dulute m-a convins ca erau falsuri. "La Husi, se combina pe vremuri vinul rosu cu vin alb si iesea Busuioaca de Bohotin! Noi am avut tehnologie frantuzeasca si facem vinuri foarte curate. Cand am iesit noi cu Busuioaca de Bohotin, oamenii spuneau ca e falsa, ca e prea decolorata. Nu stiau cum arata adevarata Busuioaca de Bohotin. Ei stiau ca trebuie sa fie roz spre rosu. Strugurele de Busuioaca este rosé. Am pus prima data 5 ha de Busuioaca, am facut selectie din mai multe varietati de butuci si am trimis altoi în Italia. Italienii pun portaltoi. In toamna, primim 200.000 de fire pentru plantare. Acolo facem altoirea fiindca nu avem conditii în tara", spune fermierul.
E scump, dar nu are varianta mai buna si apoi nu vrea sa riste. "Cel mai important lucru într-o vie este materialul saditor. Am lucrat cu pepiniera Mercier din Franta în primul an si nu am avut necazuri. Este cea mai mare pepiniera din lume. Acum lucrez cu o firma din Italia, care are specialisti si laboratoare".

In numele trandafirului
La capat de rand, podgoreanul a plantat cate un trandafir. Aceasta floare e foarte sensibila la fainare. Daca este atacat trandafirul, peste trei zile apare boala si la vie. Asa afla fermierul ca trebuie sa faca tratamentele. Busuioaca de Bohotin este mai pretentioasa la îngrijire. E de mare mirare ca din acest pamant lutos Busuioaca poate rafina arome diafane de trandafir, cu o aciditate redusa.
Pusa pe acelasi pamant, Zghihara este însa mai aspra, cum suna si cuvantul cu origine necunoscuta. Unii spun ca vine de la "a zghihui". Este vinul pentru diabetici. Un soi indigen, care a scapat de filoxera. Este din aceeasi familie cu Galbena de Odobesti. Se cultiva numai la Husi. Un vin cu aciditate foarte mare, de cursa lunga. Multi oameni îl cumpara fiindca nu are glucide. Nicolae Ceausescu si Nicolae Vacaroiu îl preferau.
Soiurile autohtone romanesti au mari sanse sa se mentina pe piata. "Daca vreti sa intrati pe piata noastra, trebuie sa veniti cu soiurile voastre pentru ca noi stim ce înseamna Sauvignon si celelalte," ne spun strainii. Avem soiuri cu care putem iesi oricand: Grasa de Cotnari, Zghihara de Husi, Feteasca Regala, Feteasca Neagra. Portaltoii sunt internationali, aceiasi pe care i-am folosit si noi înainte de 1989. Noi stabilim daca vrem portaltoi cu radacini adanci, pentru a rezista la seceta", spune Dulute.

Tehnologie pentru recoltare mecanica
Constantin Dulute a plantat toata via pe stalpi de metal, cu sarme duble din otel inox, flexibil, cu resort langa fiecare stalp pentru cresterea elongatiei. Aceasta tehnologie face posibila recoltarea mecanica. "Greu este recoltatul. In 2013, a plouat doua saptamani continuu la recoltare. Avem nevoie de 100 de oameni pe zi. Noi am testat o masina de recoltat si mai asteptam 5-6 din Franta. Dupa ce trece de anul al cincilea, via se maturizeaza si se poate culege mecanic, fara riscuri", spune fermierul.
Aici apar discutii lungi între Europa si noua lume a vinurilor - Argentina, SUA, Chile - în ce priveste calitatea culesului mecanic. Unii sustin ca e mai bun culesul manual, traditional. Altii ca e mai bun culesul mecanic, fara ciorchine. Francezii au încercat sa reduca la minim si trecerea vinului prin pompe pentru a scadea oxidarea. Au tehnologii noi, prin cadere libera, ca sa nu mai treaca prin snec. Contactul cu aerul trebuie sa fie cat mai scurt.
Vinul este un organism viu: un copil care creste, se maturizeaza si îmbatraneste. Dar despre alte ritualuri în cresterea acestui "copil" de la Averesti vom povesti cu alt prilej...

Viorel PATRICHI


Citeste si: