Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Modelul francez de cooperative - Euralis si Limagrain

Pe 14 octombrie, a avut loc cocktailul lunar al Camerei Franceze de Comert din Romania (CCIFER), o întalnire care a reunit într-un cadru informal peste 200 de oameni. Seminarul lunii octombrie a avut loc la hotel Marshall Garden. Tema sa a fost "Expertiza cooperativelor franceze: de la samanta la farfurie" si a fost sustinuta de reprezentantii companiilor Euralis si Limagrain. Florin Constantin, director Euralis pentru sud-estul Europei, si Liviu Lapadatescu, director Limagrain Romania, au prezentat modelul cooperativelor franceze pe care le reprezinta si modul în care acestea aduc bani fermierilor prin vanzarile de seminte.

Cu acest prilej, Euralis a oferit participantilor o degustare de foie gras Diamant Noir si magret canard fumé Rougié, iar Limagrain a oferit vinuri frantuzesti Saint Verny. Produsele fac parte din portofoliul celor doua cooperative. "Desi în Romania cuvantul cooperativa este perceput ca unul anacronic, în Franta este un concept care functioneaza foarte bine si are rezultate bune, atat la Euralis, cat si la Limagrain si la alte cooperative", a început prezentarea Florin Constantin.

Euralis a luat nastere în 1936, iar în anii ?50 a început sa produca porumb hibrid. In ?75 a început sa lucreze cu General Mills si Bonduelle, iar în ?94 au început sa diversifice productia de foie gras. "Ne-am fixat ca obiectiv, pentru 2020, o cifra de afaceri de 2 miliarde de euro. Suntem o cooperativa formata din 12.000 de fermieri si 5.000 angajati", a mai spus Florin Constantin.
Cooperativele Euralis si Limagrain au o istorie comuna si un parcurs similar, a adaugat, la randul sau, Ionut Lepadatescu.
"Cooperativa Limagrain a fost fondata în 1942, în Masivul Central, zona Clermond Ferrand, în Franta, iar acum a devenit o companie internationala."

Alina BARDAS


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."