Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Valer Szasz - de la îngrijitor de porci, la patronul unei ferme cu 8.000 de suine

Valer Szasz este inginer zootehnist si a pus la punct, în Gataia, judetul Timis, o ferma cu 8.000 de capete de porci. Are atat îngrasatorie, cat si maternitate. Lucreaza si 120 de hectare pe care cultiva cereale pentru a asigura o parte din hrana animalelor.

In 1967 a primit Meritul Agricol
Inginerul Szasz a pornit, în urma cu peste 50 de ani, de la cel mai jos nivel în domeniul zootehniei: îngrijitor de porci. A facut facultate datorita ambitiei si pasiunii pentru meserie si a ajuns unul din cei patru directori care au condus Comtim-ul, cel mai mare combinat de crestere a suinelor din Europa de Est, înainte de 1989.
In 1967, Szasz a primit "Meritul Agricol", chiar de la Nicolae Ceausescu. Dupa aceea, evolutia lui a fost spectaculoasa: a devenit sef de brigada, apoi a fost numit ajutor de sef de ferma la Beregsau Mare. In 1973, a ajuns sef de ferma. In 1979, era sef de complex de crestere suine, iar în 1989, inginer-sef coordonator. In 1991, a devenit director la Comtim. Ulterior, o mare parte din Comtim a fost cumparata de Smithfield.

In 2000, ferma din Gataia era o ruina
"In 2000, am achizitionat ferma din Gataia, care fusese a Comtim si pe care Smithfield nu o cumparase. Era o ruina, numai zidurile mai ramasesera. Totul era furat: de la geamuri, prize si transformatoare de curent electric, pana la tevi de apa si robinete. Ce era metal, lemn sau plastic s-a furat. Totul era distrus. Nu am mai gasit nici o bucata de fier, nici o fereastra. Am reusit sa reabilitez ferma si am cumparat primele scroafe", îsi aminteste Szasz.
A semnat un contract cu firma PIC din Anglia, ca sa îi furnizeze scrofitele. "E o firma axata pe cercetari genetice de mare performanta. Acum, are filiala si în Romania", completeaza Mirela Szasz, directorul executiv al fermei Agrosas si fiica inginerului, pe mana careia va ramane ferma din Gataia.
Au fost aduse scroafele si însamantate artificial. Timpul trecea si înaintau în gestatie. Trebuiau luate masuri urgente pentru finalizarea lucrarilor la ferma si pentru a fi amenajata maternitatea.
Familia Szasz a crescut numarul angajatilor. De la 20, a ajuns la 53, pentru a putea face fata noii situatii. Afacerea mergea bine, de aceea, în scurt timp, a construit o moara unde sa fie pregatita hrana animalelor si un depozit de cereale.
"Sa aduci porci din Occident nu e usor. La prima vedere, se credea ca totul va merge usor, dar în realitate a fost mult mai dificil. Cei de dincolo modifica pretul cand vor si cum vor si te dau peste cap. Azi îti dau cu 40 de euro purcelul, pentru ca maine sa schimbe pretul, la 70 de euro. Nu ai ce face", explica Szasz.
Acum, vierii îi cumpara de la Vasilati, din sudul Bucurestiului, iar scrofitele de 8 luni le ia de la ferma unui italian din Jimbolia. Vierii sunt de o singura rasa, Pietrain, pentru carne. Au o viteza de crestere mai mica si o prolificitate redusa, fiind rasa pura. Linia de scroafe a fost obtinuta din rasele Landrace si Marele Alb. Prin încrucisarea celor doua rase, a rezultat o linie de carne, cea mai cautata pe piata din Uniunea Europeana. Carcasa are procentul de carne de 60%. Grasimea este foarte putina, de 12%.
Purceii raman 28 de zile la mama, pentru alaptare. Apoi, sunt întarcati si mutati în alte zone, unde li se ofera hrana uscata si lapte praf. Intra apoi în alte tarcuri pentru tineret si, în final, la porcii pentru îngrasare. Sunt mentinuti pana la sapte luni, hraniti bine, iar cand ajung între 100 -110 kilograme sunt dusi la abator.
Suinele sunt foarte pretentioase. Hrana lor trebuie sa cuprinda pana la 20% proteina, de obicei din soia si floarea soarelui.
Soia este cumparata de la comercianti care o aduc din America de Sud (Brazilia si Argentina).

Problemele unui crescator de porci
Birocratia exagerata si normele aberante impuse de obicei de la birou, fara a avea legatura cu realitatea, franeaza foarte mult activitatea crescatorilor de porci, se plange fermierul. De exemplu, construirea unui abator mobil, care este omologat în toata Uniunea Europeana, nu a fost posibila la Gataia. Ce înseamna abator mobil? Doua remorci de tipul celor de TIR, lipite, prevazute cu o camera frigorifica. Purcelul intra pe o parte viu si iese prin cealalta parte transat, în conditii de igiena maxima. Un asemenea proiect valoreaza 200.000 de euro.
"M-am dus la DSVSA Timis cu proiectul, dar nu mi s-a aprobat, ca trebuiau facute modificari. Ma întreb de ce numai aici trebuie facute modificari si în alte parti nu? In Romania mai exista abatoare mobile, iar proiectul a fost realizat întocmai", sustine Mirela Szasz.
O alta problema cu care se confrunta crescatorul de porci o reprezinta pretul în scadere al kilogramului de carne.
"Daca într-o saptamana este 6,70 lei, a doua saptamana scade la 5,60 lei, apoi, la 5,10 lei.
Incepand de la fatatul scrofitei, pana cand ies porcii pe poarta fermei, exista un pret de cost, dar nimeni nu întelege. Abatoarele îsi fac de cap. Noi nu putem sustine acest pret mic si riscam sa pierdem foarte mult. Rostogolesti preturile de la o saptamana la alta, iar daca nu ai profit, banca nu îti mai da nici un ban, fiindca esti în pierdere. Ce putem face atunci? S-a întamplat chiar cu abatorul sa intre în insolventa si sa nu mai primim banii. Am pierdut 500.000 de euro. Am ajuns la tribunal, ne-am judecat, dar degeaba. Nu am mai reusit sa recuperam nimic. Cu banii aceia puteam sa retehnologizam ferma", se plange crescatorul.
Potrivit calculelor facute de familia Szasz, pentru a putea functiona normal, un fermier trebuie sa primeasca 7 lei pe kilogramul de carne de porc, daca are abator. Iar daca nu are, este rentabil si un pret de 6 lei.
"Cu abatoarele trebuie lucrat astfel: le spui - eu îti produc 10.000 de purcelusi de carne, cat îmi dai pe ei? Daca ei raspund 5 lei/kg, le spui ca nu îi poti produce decat cu 6 lei kilogramul. Altfel, daca fac cum impun ele, va trebui sa îmi tai scroafele, sa opresc productia de purcei. Daca întrerup productia si fluxul tehnologic, atunci dureaza cel putin un an pana cand îl închid, iar pana îl reiau mai dureaza un an. Abia în al doilea an, voi putea sa vand alti porci, iar asa nu e bine ", a explicat Szasz.

Nu am avut acces la fondurile UE
Inginerul Valer Szasz sustine ca fermierii care cresc porci nu gasesc ascultare la Ministerul Agriculturii. Problemele lor sunt tratate prea birocratic, de aceea e nevoie de un acut simt al realitatii. La randul sau, fiica sustine ca fondurile de la Uniunea Europeana au fost de neaccesat, pentru o ferma ca Agrosas.
"In orice ghid, start-up-ul e punctat la maxim, dar noi nu suntem start-up. Nu putem sa lichidam ferma si sa pornim de la zero, fiindca sunt costuri uriase. Pana în 2013, accesul nostru la fondurile europene a fost zero. Aveai sanse numai daca te aflai într-o zona defavorizata", a explicat ea.
Au încercat sa faca un proiect transfrontalier cu o ferma din Ungaria, pentru o fabrica de producere a biogazului. Proiectul a esuat însa. Agrosas a platit 25.000 de euro, totul parea în regula, dar birocratii au dat totul peste cap.
"Cei din Ungaria au reusit sa puna în functiune fabrica lor, iar noua ne-a fost refuzat acest lucru pentru ca nu aveam stampila de la Apele Romane. Stampila era pe plansa cu proiectul, normal, în josul foii, într-o parte, dar ei nici macar nu au deschis plansa sa cerceteze atent. Iar proiectul a esuat", a povestit Mirela Szasz.
Acum însa, au depus un alt proiect de modernizare si retehnologizare a fermei, pentru halele de gestatie, maternitate si tineret porcin.
"Avem un punctaj foarte mare, fiindca acum se puncteaza reproductia. Proiectul este eligibil si asteptam finantarea. Totul va fi bine", concluzioneaza Mirela Szasz.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."