Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
De ce sa ascundem sub pres gunoiul din industria carnii?

Parlamentul European a votat, saptamana trecuta, noi reguli privind etichetarea produselor din carne. Etichetele vor avea specificata si tara de origine a carnii. Grupul social-democratilor romani a votat împotriva. Ceilalti 10 europarlamentari au votat pentru.

Acum, Stefan Padure, director excutiv al Asociatiei Romane a Carnii, constata ca noile reguli europene de etichetare au fost o capcana pentru producatorii romani de carne. El spune ca prestigiul nostru pe piata europeana este la pamant dupa cateva scandaluri în care am fost implicati fara vina. Este vorba despre scandalul carnii de cal din lasagna si despre scandalul antibioticelor din pieptul de curcan. In ambele cazuri, în prima instanta au fost invocati furnizori romani, dupa care s-a constatat ca ai nostri nu erau de vina. Dar, impresia publicului a ramas. Asa ca, înscrierea Romaniei ca tara de origine a carnii poate sa se întoarca împotriva noastra ca un bumerang.

La nivel national, producatorii de mezeluri mizau pe faptul ca scrierea pe etichete a faptului ca au folosit carne romaneasca va stimula sentimentul patriotic al romanilor.
Cat priveste votul din Parlamentul Europei, si cei care au votat pentru, si cei care au votat împotriva inscriptionarii tarii de origine a carnii sunt convinsi ca au facut bine. Trasabilitatea este o norma bine stabilita pentru alimentele noastre.
Cine ar avea interes sa ascunda sub pres gunoaiele din industria carnii?

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."