Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Iluzia ca la Remetea, in Harghita, este la fel ca in Elvetia

Un “model elvetian” de comasare a terenurilor a fost prezentat, pe 7 februarie, la Ministerul Agriculturii din initiativa primariei Remetea, judetul Harghita. Este un proiect pilot de regrupare a proprietatilor si de dezvoltare a infrastructurii pe baza practicilor din Elvetia.

In cazul comunei Remetea, considera elvetienii, a fost gasita o localitate aproape ideala pentru realizarea conceptiei de comasare/regrupare experimentala a proprietatilor. Comuna se afla in judetul Harghita, in Depresiunea Gheorgheni. Localitatea are 6.000 de locuitori, din care 50% traiesc din agricultura. Situatia localitatii reflecta, sub toate caracteristice Europei Centrale si de Est. Conditiile climatice si de relief sunt similare celor regasibile la poalele Alpilor. Pe o mosie de 10.600 hectare, in peste 22.000 de parcele, la 700 m altitudine, intre albia raului Mures si lantul Muntilor Gurghiului (Varful Crucii, 1.516 m), sunt terenuri arabile care alterneaza cu fanete, pasuni si paduri.

Datorita sprijinului material al organizatiei elvetiene DEZA (Schweizerischen Direktion für Entwicklung und Zusammenarbeit), la sfarsitul anului 2007 au fost elaborate studiile necesare pentru faza premergatoare proiectarii. Anteproiectele sunt menite sa indice principiul calauzitor al comasarii/regruparii proprietatilor.
Privind dinspre Elvetia, adica fara sa stii realitatile de aici, ti se poate parea ca aceleasi principii pot fi aplicate, sub forma adaptata contextului local, si in alte state ale UE, fie ca vorbim de Romania sau de Bulgaria. Elvetienii isi inchipuie ca in Romania lipseste numai acoperirea materiala necesara executarii proiectului. Din acest motiv, realizarea RALF-RO este posibila exclusiv cu sprijinul UE, ca asa-zis “proiect pilot”.
Scopul intregii actiuni de regrupare a proprietatilor este ameliorarea conditiilor de trai ale populatiei.

Pentru ca aceste comunitati rurale sa poata ajunge la nivelul de trai din Vest, trebuie sa se urmareasca in mod consecvent:
Clarificarea raporturilor de proprietate. Milioanele de corpuri funciare trebuie imputinate. Numarul gospodariilor trebuie sa fie diminuat radical. Simultan, suprafata gospodariilor nou infiintate trebuie sa fie mai mare, astfel incat veniturile sa creasca si sa asigure un nivel de trai cel putin decent.
Trebuie sa fie construita o retea de drumuri usor de intretinut. Paraiele si scurgerile de apa trebuie regularizate astfel incat sa fie asigurata protectia impotriva inundatiilor.
Parcul de masini agricole din toate fermele trebuie sa fie reinnoit.
Pentru vanzarea produselor agricole de ferma trebuie sa se infiinteze cooperative de valorificare in comun.

Trebuie sa se asigure formarea profesionala a gospodarilor tineri. Migrarea populatiei trebuie sa fie oprita fie prin asigurarea de oportunitati in gospodariile locale, fie prin infiintarea de noi locuri de munca (ateliere mestesugaresti si de prelucrare).
Administratia locala este cea care are sarcina sa elaboreze planul de utilizare a terenului pentru fiecare comuna si sa consolideze infrastructura locala.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."