Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Dileme la constituirea unui fond mutual

(Ori sa se înfiinteze primesc, dar sa nu functioneze,
ori sa nu se înfiinteze, dar sa plateasca despagubiri la toata lumea.)


Pe 30 mai, a avut loc la Ministerul Agriculturii o dezbatere privind modificarile ce ar trebui aduse OUG 64/2013 privind înfiintarea fondurilor mutuale de gestionare a unor riscuri în agricultura. La dezbatere au participat reprezentanti ai unor importante organizatii profesionale (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli, ai Federatiei ProAgro, Asociatiei Producatorilor de Porumb, Asociatiei Producatorilor de Carne de Porc, Asociatiei Crescatorilor de Pasari etc.) si reprezentanti ai Ministerului Agriculturii.

Daniel Botanoiu, secretar de stat, a orientat discutiile catre constituirea unui singur fond, în cadrul caruia sa se regaseasca sectiuni de specialitate. De altfel, s-a spus, exista un studiu al Bancii Mondiale care ajunge la concluzia ca nu va fi eficienta în Romania constituirea mai multor fonduri mutuale. Botanoiu a subliniat ca banii din cadrul unei sectiuni specializate nu pot trece de la o alta sectiune.
Bineînteles, o problema greu de rezolvat este strangerea cotizatiilor de la cateva sute de mii de fermieri. Cum se vor colecta acei bani? Va fi o participare obligatorie? Dar, o fi constitutional?
Participantii au cazut de acord ca acest fond mutual nu se poate înfiinta ca asociatie, ci ca o institutie publica în care statul sa fie implicat. Iar fermierii sa fie obligati prin lege sa contribuie la fond.
Reprezentantii firmelor de asigurari sustin ca fondul trebuie sa fie supravegheat de ASF. Dar organizatiile de fermieri se tem ca astfel ar creste substantial cheltuielile. Sunt si voci care propun ca fondul sa fie gestionat de o banca. Poate ar fi mai ieftin! Pe de alta parte, nu este normal ca acest fond sa nu fie reasigurat.

Cel mai greu, spun unii, este sa bagam în capul oamenilor ca statul nu plateste nimic daca se produce o catastrofa naturala. Pe de alta parte, oamenii nu par dispusi, în acest moment, sa accepte o cotizatie obligatorie. Va fi greu de acceptat si ideea ca asociatiile profesionale nu au de ce sa fie implicate în conducerea fondului.

A fost facuta si propunerea sa se înceapa cu un singur fond mutual, dar legislatia sa permita constituirea mai multor fonduri (vezi Caragiale). Altii cer sa i se dea posibilitatea fermierului sa aleaga daca vrea sa aplice la un fond mutual sau sa lucreze cu o societate de asigurari.
Cineva a evocat si o posibila concluzie: în eventualitatea în care înfiintarea fondurilor este lasata la initiativa fermierilor, ori nu se înfiinteaza, ori se înfiinteaza prost. Asa ca ar trebui sa se înfiinteze un singur fond, printr-o lege, iar fiecare fermier care primeste bani de la APIA sa fie obligat sa plateasca o cotizatie.

Deocamdata nu am reusit sa aflam mai nimic despre cum functioneaza aceste fonduri mutuale în Franta, de acolo de unde se zice ca s-ar fi importat modelul. Companiile de asigurari, care au si ele interes, pedaleaza pe ideea subventionarii primelor de asigurare, mai degraba decat pe finantarea unui fond.

George OSTROVEANU



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."