Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Se pot îmblanzi riscurile în PAC 2020?

Ministrii Agriculturii din întreaga UE s-au întalnit saptamana trecuta la Tallinn, Estonia, pentru o discutie informala despre viitorul PAC. Temele abordate au fost gestiunea riscurilor si viitorul subventiilor. Nici unul dintre vorbitori nu a avansat idei noi.

În contextul în care instabilitatea pietelor si frecventa evenimentelor climatice fac din agricultura un domeniu din ce în ce mai riscant, presedintia estoniana a consiliului Uniunii Europene le-a propus ministrilor Agriculturii sa se gandeasca cum ar trebui îmbunatatite instrumentele de gestiune a riscurilor. Romania a fost reprezentata de Achim Irimescu si de secretarul de stat Alexandru Potor.
Ministrii au primit din timp trei întrebari la care sa se gandeasca. Prima era legata de "libertatea fermierului" în actualul PAC. Si-au recunoscut fermierii responsabilitatea în ceea ce priveste managementul riscurilor? Le-a furnizat PAC instrumentele necesare pentru managementul riscurilor?

La aceasta întrebare, fiecare stat stie raspunsul sau. Legat de Romania, s-a pus în discutie de ce fermierii nu folosesc fondul mutual, unul dintre principalele instrumente pentru combaterea riscurilor...
Reprezentantii Romaniei au aratat ca platile directe constituie o plasa de siguranta pentru fermieri si ca trebuie pastrate. Mai mult, sunt singurul instrument care îi ajuta pe fermieri în caz de criza. Altfel, ajutorul de criza vine de cele mai multe ori cu întarziere, dupa ce unii intra în faliment. Deci tot subventiile sunt cel mai sigur ajutor pentru gestiunea riscurilor.

A doua întrebare a fost legata de rezerva de criza. Trebuie ea crescuta sau nu? Aici opiniile au fost divergente. Statele nordice spun ca nu e nevoie de nici un fel de rezerva de criza. Altii, printre care s-a aflat si Romania, au spus ca sunt de acord cu suplimentarea sumelor pentru rezerva de criza, doar daca banii nu se iau de la plati directe, asa cum se întampla acum.

A treia întrebare a fost legata de subventii. Considerati ca platile directe sunt un instrument de management al riscurilor? Ar trebui ca o parte a platilor directe sa fie directionata catre un fond de management al riscurilor? Ar trebui sa fie voluntar sau obligatoriu pentru fermieri? Raspunsurile au fost, ca întotdeauna, împartite. Reprezentantii Romaniei au fost împotriva ideii de a se taia bani din subventii pentru constituirea unui fond de gestiune a riscurilor. Dar au sustinut ideea unor instrumente de stabilizare a veniturilor.

La final, nu se poate spune ca problema gestiunii riscurilor a fost clarificata la Tallinn. Comisarul european Phil Hogan a lasat sa se înteleaga ca viitorul PAC nu va aduce schimbari majore. "Ideea viitorului PAC este sa îmbunatatim instrumentele existente: va fi o evolutie mai mult decat o revolutie", a punctat comisarul. Dar discutiile despre PAC raman deschise.

Veronica HUZA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."