Profitul agricol nr 17
3 mai 2017
Analiza Comunicarii Comisiei, referitoare la noua PAC

dr. ing. Daniel BOTANOIU

Reforma Politicii Agricole Comune la care se lucreaza la Bruxelles in aceste zile face parte din seria reformelor PAC incepute in anul 1992. Costul cu administrarea PAC a fost redus, preturile de interventie (sau de referinta) au scazut, iar cheltuielile legate de restitutia la export au fost considerabil scazute.


Ministrul francez al Ecologiei, Energiei, Dezvoltarii durabile si Marilor a propus ca viitorul buget agricol sa fie compus din trei parti, si anume: o sustinere directa pentru agricultori, o sustinere acordata pentru serviciile publice si de mediu si o parte pentru tranzitia agro-ecologica, catre o agricultura durabila. Aceasta propunere nu a fost imbratisata decat de lobby-stii de mediu, fiind criticata de reprezentantii organizatiilor profesionale si chiar de ministrul francez al Agriculturii.

Textul ministrului ecologiei scoate in evidenta faptul ca PAC trebuie sa puna accent pe promovarea agriculturii durabile, cu trei obiective:
- echitate, prin furnizarea unui venit decent agricultorilor,
- coerenta, prin recompensarea producatorilor care fac servicii de mediu,
- dinamism, prin sustinerea unei tranzitii catre o agricultura ecologica mai productiva.
Propunerile acestea pleaca de la discutia referitoare la mentinerea celor doi piloni ai PAC.

Implicatiile politice

Unii dintre factorii de reforma ai PAC au conotatii politice sensibile.
Primul argument este nivelul cheltuielilor. Bugetul viitor trebuie negociat in cadrul viitorului buget pe termen mediu al UE. Negocierile in curs pledeaza pentru un buget consistent al PAC in cadrul viitorului buget comunitar. Dar, cheltuielile agricole ale UE sunt din ce in ce mai criticate ele fiind foarte dispersate, lipsite de orientare si dificil de justificat.
In planul al doilea, reforma dorita trebuie sa “atace” patrimoniul celor doua primiri succesive de membri, din 2004 si 2007, atunci cand 12 state din Europa Centrala si de Est s-au alaturat UE 15. Extinderea UE a facut ca, noile state membre sa devina eligibile la ajutoarele prevazute in PAC. Nivelul de sustinere pe unitatea de suprafata este mult mai mic decat sustinerea din vechile state membre. Este clar ca viitoarea reforma a PAC trebuie sa se traduca, printre altele, printr-o mai mare echitate in repartizarea platilor directe dintre statele membre.
In planul al treilea, reforma trebuie sa raspunda noilor provocari cu care se confrunta agricultura europeana. Agricultorii trebuie sa se astepte pe viitor la o mai mare volatilitate a preturilor. Exista riscul ca agricultorii sa aiba nevoie de un ajutor pentru a face fata acestei volatilitati, fara insa a reveni la epoca pietelor complet controlate din punct de vedere administrativ. Agricultura are, de asemenea, nevoie de un ajutor pentru atingerea obiectivelor ambitioase ale UE in materie de energie si de schimbari climatice.
Agricultura trebuie sa contribuie si la echilibrul teritorial si la coeziunea sociala, in special in noile state membre.

Instrumentele PAC dupa 2013

In conformitate cu documentul aflat in consultare, comunicarea Comisiei propune trei cai de reforma.
Prima optiune consta in mentinerea starii actuale cu exceptia reprezentata de modificarea repartizarii platilor directe intre statele membre.
A doua optiune, considerata lejer ca fiind preferata Comisiei, propune o mai buna directionare a platilor directe, precum si largirea evantaiului de masuri de dezvoltare rurala, incluzand, spre exemplu, instrumentele de gestionare a riscurilor si de atenuare a evenimentelor produse de schimbarile climatice.
A treia optiune constituie o reforma mai radicala a PAC, puternic axata pe obiectivele de protejare a mediului si prevenirea schimbarilor climatice odata cu indepartarea progresiva a ajutoarelor acordate agricultorilor precum si reducerea celor mai multor masuri de piata.

Platile directe

Toate cele trei optiuni recunosc faptul ca actualul sistem de repartizare al platilor directe intre statele membre, nu poate fi aparat. El trebuie inlocuit cu un sistem care sa asigure o distributie mai echitabila, care sa tina cont atat de criteriile economice cat si de cele de mediu.
Comunicarea Comisiei a ramas “muta” cu privire la formula utilizata pentru a obtine o repartitie mai echitabila a platilor directe. Rezultatul final va fi probabil un compromis politic care va transfera din platile agricultorilor din vechile state membre catre cei din noile state membre.

Reforma cea mai importanta consta in propunerea referitoare la o mai buna distribuire a platilor directe in functie de criteriile de respectare a conditiilor de mediu.
Sustinerea venitului de baza al agricultorilor se va realiza sub forma unei plati directe decuplate, identica pentru toti agricultorii dintr-o regiune sau stat membru, bazata pe respectarea criteriilor de eligibilitate. Aceste plati vor fi plafonate pentru a ameliora repartitia intre agricultori.
Un nou regim de sustinere pentru micii exploatanti agricoli, cu conditii de eligibilitate mai simple trebuie sa inlocuiasca regimul standard de sustinere a venitului de baza pentru cele mai mici exploatatii agricole.
De asemenea, va fi o alta solicitare a statelor membre de punere in practica a unui regim de plati directe “ecologice”, axate pe masurile de mediu aplicabile pe tot teritoriul UE care vor fi acordate agricultorilor care respecta criteriile corespunzatoare. Actiunile vor avea in vedere obiectivele politice in materie de climat si de mediu care vor fi prioritare. Este vorba de pajistile permanente, acoperirea terenului cu culturi vegetale, rotatia culturilor si parloaga ecologica.
O a treia componenta a acestor plati directe va fi reprezentata de sustinerea suplimentara a veniturilor agricultorilor situati in zonele cu constrangeri naturale. In cadrul actualelor masuri de dezvoltare rurala, UE a efectuat deja plati catre agricultorii din zonele mai putin favorabile, definite ca zone montane sau care figureaza ca zone cu alte handicapuri naturale.

Statele membre ar trebui, in egala masura, sa fie autorizate sa mentina un regim limitat al platilor directe culpate, in vederea mentinerii acelor tipuri de activitati agricole, de o importanta particulara, din anumite regiuni din motive economice si/sau sociale. Acestea ar trebui sa se limiteze la cresterea animalelor in sistem extensiv si sa ramana in plafonul UE cu privire la platile cuplate din cutia portocalie negociata cu Organizatia Mondiala a Comertului (OMC).

Instrumentele de gestionare a pietelor

Comunicarea Comisiei nu prezinta schimbari in structura instrumentelor de gestionare a pietelor. Aceste instrumente cuprind: interventii de tip “filet de securitate”; recurgerea la depozitarea privata; utilizarea clauzelor, in cazul perturbarilor de piata, pentru a face fata perioadelor de criza ale preturilor.
Un complex de instrumente, destinat gestiunii riscurilor, a fost propus pentru a raspunde, cand este cazul, riscurilor de productie sau de venit incluzand spre exemplu, noi instrumente de stabilizare a veniturilor agricultorilor compatibile cu cutia verde a OMC si sustinerea sistemelor de asigurari si a fondurilor mutuale.
Decizia de eliminare progresiva a cotelor de lapte dupa 2015 a fost confirmata. O iesire similara se asteapta in cazul cotelor de producere a zaharului si izoglucozei care, deasemenea, trebuie sa dispara incepand cu anul 2015.

Dezvoltarea rurala

Putine schimbari sunt prevazute in materie de politica de dezvoltare rurala, accentul fiind pus pe avantajele inovarii, mediului si pe schimbarile climatice.
In perioada urmatoare, exista cateva etape cu privire la PAC:
n analiza de impact in prima parte a anului 2011,
n publicarea propunerilor Comisiei la jumatatea lui 2011,
n acordul cu privire la reforma PAC la jumatatea anului 2012.
Negocierile vor fi complicate ca urmare a noilor puteri acordate Parlamentului European prin Tratatul de la Lisabona, iar rezultatul poate intarzia.
Propunerile de reformare a PAC dupa 2013, au ca obiectiv consolidarea legitimitatii platilor directe si deci ar trebui sa se stie nivelul anvelopei financiare.
Comunicarea Comisiei nu scoate in evidenta, decat intr-o masura foarte mica, problemele legate de administrarea pietelor si de accesul la aceste piete. Nu este foarte sigur daca exista intentia UE de a suprima subventiile la export dupa 2013. Anumite ameliorari cu privire la accesul la piete sunt motivate de schimbarile unilaterale in politica comerciala (si neagricola) a UE.

Principala actiune va fi eliminarea cotelor de lapte, care se traduce printr-o productie majorata de lactate si o scadere a pretului produselor din interiorul UE.
Acesta tendinta duce la mentinerea pretului mondial al produselor lactate sub nivelul celui asteptat initial. Tendinta actuala a productiei de lapte din UE indica faptul ca, cota nu este un motiv real de constrangere a productiei intr-un numar din ce in ce mai mare de state membre.
Eliminarea cotelor de zahar este un factor important mai ales pentru statele in curs de dezvoltare care sunt fie importatoare, fie exportatoare.
Numeroase state in curs de dezvoltare si-au manifestat ingrijorarea cu privire la amploarea platilor directe primite de agricultorii europeni.
Aceste plati pot produce distorsiuni in comertul dintre state. Din cifrele UE reiese ca 28% din veniturile agricole nete sunt subventii si plati directe. OMC considera ca cea mai mare parte a productiei agricole a UE, nu poate fi viabila din punct de vedere economic in absenta acestor ajutoare.
Directionarea banilor catre “ecologizarea” platilor directe poate reprezenta transferul platilor directe catre programe de asistenta regionala si de mediu.
Platile directe stabilite in cadrul OMC raman incerte. Detaliile, nefiind stabilite, pot face ca impactul lor sa nu poata fi evaluat la nivelul schimburilor comerciale.
Multe lucruri se pot inca schimba in urma consultatiilor referitoare la comunicarea Comisiei. Este vorba de prima reforma a PAC in care Parlamentul European are puteri egale cu Consiliul de Ministri, ca rezultat a intrarii in vigoare a tratului de la Lisabona. Este dificil de stiut in ce masura implicarea Parlamentului este susceptibila sa influenteze nivelul dezbaterilor. Este insa foarte clar ca negocierile vor fi extrem de dificile si deci este posibil sa nu avem un acord in urmatoarele 18 luni.


Citeste si: