Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Dubla crotaliere a oilor si a caprelor este obligatorie incepand cu 1 ianuarie 2012

Viorel PATRICHI

Incepand cu 1 ianuarie 2012, nu se mai admite exportul oilor si al caprelor fara dubla crotaliere. Asadar, fiecare animal trebuie sa aiba doua crotalii: unul clasic, pe o ureche si altul electronic, pe cealalta. Acum insa, oierii nostri nu au depasit controversa cu ANSVSA: Cine face crotalierea animalelor?

Ani la rand, asociatiile crescatorilor au solicitat sa faca identificarea propriilor animale. S-a dat chiar o Ordonanta de Urgenta, 23/2010, care sa permita fermierilor sa crotalieze singuri animalele. Problema tot nu s-a transat, din cauza... banilor! Daca face crotalierea medicul veterinar, el primeste bani de la stat. Daca aceeasi operatiune o face fermierul, el nu primeste nimic. Asta este logica ANSVSA!

prof. Ioan Badeanu, Timisoara:

“Dilema se poate rezolva prin eliminarea acestei discriminari: statul sa suporte manopera atat pentru medicii veterinari, cat si pentru asociatiile de fermieri.
Apoi, trebuie educati crescatorii sa faca singuri aceste operatiuni. Crotalierea a fost, la noi, o afacere banoasa si cu iz de coruptie. Anual, se cheltuiau saizeci de milioane de euro. Ar trebui, si acolo, o descindere cu politie, ca la vamesi!
In situatia in care statul nu mai plateste manopera, iar crescatorul cumpara crotaliile, este normal ca fermierul sa-si faca singur identificarea animalelor proprii. Atentie, insa: operatiunea costa 25% din subventia pe care crescatorul o primeste. Este mult prea mult!
Oricum, cei care vor sa faca aceasta operatiune trebuie sa-si cumpere instrumente: clestele de identificare, crotaliile (care se pot aduce prin asociatii la pret mai mic). Altfel, toata selectia se pierde”.

Marian Radut, Zambreasca, Teleorman:

“Am 300 de oi, 300 de capre, 50 de vaci. Nu pentru ca sunt medic veterinar, dar crotalierea nu este o operatiune asa simpla. Doar punem un crotaliu in ureche si gata. Evidenta se tine intr-o baza de date, bine pusa la punct. S-a lucrat 5-6 ani. Cred ca este nevoie de un cadru tehnic pentru crotaliere”.

Ionica Nechifor, presedintele Asociatiei Crescatorilor de ovine si caprine Moldoovis, Botosani:

“Este o afacere la care medicii veterinari nu renunta usor. ANSVSA sustine ca putem face crotalierea si singuri, conform OUG 23 din aprilie 2010. Dar Ordonanta face referire numai la anul 2010: fermele comerciale pot desfasura aceasta activitate, dar fermele mici, daca fac crotalierea cu asociatia, suporta costurile. E corect? De ce pe medicii de libera practica sa-i plateasca statul pentru operatiunea de crotaliere si pe crescator nu?
Medicii veterinari au demonstrat, de 5 ani incoace, ca nu sunt eficienti.
Cine-i nebun sa crotalieze pe banii lui, cand pe partea cealalta, cheltuielile toate se suporta de la buget? De opt luni, eu vin saptamanal la Bucuresti pentru discutarea unui proiect de lege care se tot amana. Medicii sustin ca identificarea este legata de actiunile sanitar-veterinare. Nimeni nu-i impiedica sa faca actiunile sanitar-veterinare la timp. Cand le ceri sa crotalieze animalele, invoca vaccinarea gainilor. Noi avem interes sa ne facem singuri aceasta activitate, asa cum este in toata Europa. Proprietarul, cand il primeste pe medic in ferma, trebuie sa aiba animalele identificate! Pe o ureche se pune crotalia simpla, iar pe cealalta se fixeaza crotalia electronica.
Exista si o problema de pret: in medie, dubla crotaliere costa 5 lei, daca fermierul o face singur, iar datele le proceseaza asociatia. Un medic concesionar face dubla crotaliere cu 10 lei! Noi vrem sa negociem un pret cat mai mic pe crotalie.
Ordonanta de Urgenta nu e facuta cu noi, e facuta doar cu consultarea medicilor veterinari!


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."