Nu este o noutate ca in fermele de vaci s-a abandonat aproape total controlul oficial al productiei de lapte. Efectul este dramatic si crescatorii sunt primii care il constientizeaza: nu pot sa-si vanda junincile, atunci cand le prisosesc, chiar daca au un fond genetic foarte bun. Fermierii nu pot nici sa cumpere juninci din tara, daca animalele nu au certificat de origine. Deci, trebuie sa importe...

Cata vreme s-au dat subventii pentru controlul oficial al performantelor, s-a facut cate ceva. S-au acreditat atunci si societati de apartament pentru aceasta activitate si, treptat, efectele simulacrului s-au vazut in ferme. Este concluzia lui Gheorghe Ispas, administratorul societatii Agrolact de la Aiud. O ferma performanta, construita pe ruina fostului IAS.

ANARZ nu recunoaste documentele

Lipsa unei politici coerente si consecvente in ameliorarea raselor din tara noastra a facut ca fiecare fermier sa se descurce dupa capul lui intr-un hatis de interese si acte normative contradictorii.
“Am vandut juninci cand am avut nevoie de bani. Am facut, dupa puterile noastre, controlul oficial al productiei de lapte si nu ne recunoaste nimeni. Cartea de rasa nu mai exista. Avem dovezi, dar ANARZ nu accepta documentele noastre. Eu nu pot sa vand o juninca fara certificat de origine. Am vorbit cu dl Ciurea, sa luam acreditare pentru asociatia judeteana a crescatorilor”, spune Gheorghe Ispas.
Refrenul “Controlul oficial al performantelor este datoria crescatorilor” il stiu toti. Eforturile lui Mircea Ciurea, presedintele Federatiei Crescatorilor de Bovine, care incearca sa-i ajute pe fermieri, se izbesc de acelasi zid. Poti sa ai laborator performant, dar trebuie sa te recunoasca si ANARZ.
Pe de alta parte, nici solidaritatea de breasla nu-i da afara din ferme nici pe crescatori.
Laboratorul din Cluj le ia crescatorilor 0,75 euro pentru fiecare proba de analiza. Lor li se pare extrem de scump, insa activitatea trebuie facuta.
“Ajungem sa platim 20-30 de lei pe vaca pentru control. Nu vor sa acrediteze laboratoarele noastre. Este un interes si aici, cine stie... Noi spunem ca avem juninci excelente, dar nu putem proba originea lor. Asa ca fermierii care isi dezvolta fermele trebuie sa aduca juninci din import, pentru ca in Romania nu le da nimeni certificat de origine”.

Pe de alta parte, cele aduse din import au probleme de adaptare. Pana in 2009, a facut controlul o firma din Brasov, care era acreditata. Din decembrie 2009, n-a mai facut nimic, pentru ca nu s-a mai dat subventie,” spune crescatorul. Si cercul vicios se inchide.
Pe timpul regimului comunist, aici era ferma de multiplicare. Se lucra cu material seminal de la Semtest Targu-Mures. La fel ca azi. Stapani sunt 6 asociati.
Inginerul Viorel Heredea ma asigura ca actionarii se impaca bine, fiindca fiecare stie sa-si faca treaba si hotarasc numai impreuna. Au preluat fosta IAS Aiud in 1998 si de-atunci tot modernizeaza ferma. Au construit un grajd nou, ca “grup de producatori”.
Acum, ferma are 480 de taurine din rasa Baltata Romaneasca, din care 230 de vaci cu lapte. Animale robuste, frumoase, “ca la carte”.

Pretul laptelui, oricat ar fi, tot nu-i destul!

Productia medie este de 21 de litri de lapte zilnic pe fiecare vaca. “Pentru Baltata Romaneasca, este foarte bine. Noi vrem sa ramanem pe aceasta rasa. Taurasii se vand excelent si nu avem probleme medicale cu vacile. Le tinem 5-6 lactatii, chiar 7. Vacile de reforma au o greutate acceptabila cand le dam la abator. Am avut si vaci de 900 de kilograme”, precizeaza Gheorghe Ispas.
“Tot laptele merge la Albalact, la un pret de 1,45 lei. Mai primim si bonus pentru calitate. E acceptabil, dar nu e destul. Ceilalti nu primesc nici atat. Costurile noastre de productie se ridica la 1,3 lei pe litru. Ca sa nu mai vorbim de juninci, care se intretin tot din pretul laptelui”, mentioneaza Gheorghe Ispas.
Agrolact Aiud are sala de muls cu 16 posturi. In doua ore, se mulg toate vacile. Se folosesc numai femei la muls, fiindca “lasa sala curata”. Laptele se ridica o data pe zi, dintr-un tanc de 5 tone. Grasimea laptelui atinge 4,2-4,4%.
Alta drama a zootehniei noastre o constituie piata taurasilor. Achizitorii ii cumpara cand au pana la 100 de kilograme. Atunci e cel mai bun pret. Crescatorul primeste 10,1 lei pe kilogram, 11 milioane de lei vechi pe un tauras de trei saptamani - o luna. Daca il tin peste doi ani, pana se face de 700 de kilograme, ar primi 5 lei/kg. Asa ca nu-i rentabil sa cresti vitei.
Veterinarul Traian Florea spune ca a incercat metisarea cu rase de carne Blue Belgique, Angus, Limousin si Charolaise. Cele mai bune rezultate au dat insa tot materialul de la taurii Baltata Germana cu vaca Baltata Romaneasca. “Daca vitelul de Baltata e lasat sa suga, depaseste Limousinul si e cel mai cautat la export”, e de parere Florea.

Viata i-a obligat sa fie prudenti

Gheorghe Ispas lucreaza si 230 ha de pamant, luat in arenda. Produce furaj si da cereale proprietarilor: 500-750 kg. Seamana 160 ha de porumb, din care 120 pentru siloz.
“Incercam mai multi hibrizi. Acum avem un hibrid Mikado, de la KWS. Are insa prea multa celuloza, si pierdem la proteina”, crede Viorel Heredea. Au o combina Jaguar pentru tocat. Nu au folosit inoculanti si silozul merge daca e tasat foarte bine.
Au un tractor Fendt si 5 tractoare romanesti, cu care inca lucreaza, de nevoie. Asta e alt necaz. Au depus al patrulea proiect pentru utilaje si nu li s-a acceptat: au prioritate cei pana in 40 de ani; ei au mai luat deja un proiect ...