Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Anul acesta nu se va vinde nimic pe Rabla, spun producatorii

Cu o discretie iesita din comun, programul Rabla a trecut prin prima retusare importanta. Suma alocata pentru plata primelor, de 50 de milioane lei noi, a fost redusa aproape de jumatate, la 30 de milioane lei noi. Banii au fost impartiti pe 3 ani (2011, 2012 si 2013), in mod egal, cate 10 milioane de lei pe an. Si, cum in 2011 nu are sanse sa functioneze aproape deloc, banuiesc ca programul mai are doar 20 de milioane de lei pentru prime. Asta inseamna o scadere de la un potential de 3.000 de prime la vreo mie si o suta. Dar voci avizate din piata, de oameni harsiti in vanzarile de masini agricole, spun ca si aceasta este nerealista.

Jaques Nizou, proprietarul Tadis Agroc, nu este deloc optimist in legatura cu programul. Isi aduce aminte ca sesiunea trecuta nu a fost validat ca dealer acceptat pentru Rabla. Anul acesta in schimb, ii da batai de cap birocratia excesiva a celor de la mediu.

"Pasii pe care un potential client pentru Rabla ii are de facut sunt mai complicati decat dosarul de eligibilitate al firmelor," spune Nizou. In opinia sa, statul trebuia sa usureze foarte mult accesul fermierilor la program, nu sa-l ingreuneze peste masura.

Care sunt pasii Rabla la tractoare
Prima data, doritorii trebuie sa depuna un dosar cu cererea de finantare la Administratia Fondului pentru Mediu (AFM). Aici i se cer o multime de documente. Un fermier obisnuit, care vrea sa-si schimbe un tractor vechi, nu se va descurca cu partea administrativa. In plus, trebuie sa mearga el personal sau sa trimita prin posta cu confirmare de primire. De aceea, unele firme deja si-au anuntat intentia de a-i ajuta pe fermieri sa-si faca acest dosar. "Noi, la Tadis, suntem pregatiti sa-l ajutam", spune Jaques Nizou.
Dupa aprobarea cererii de finantare de catre AFM (poate dura intre doua saptamani si o luna oficial, neoficial poate dura si mai mult) proprietarul merge la casare, apoi radiaza tractorul. Cu aceste acte, fermierul se duce la un dealer unde vorbeste despre tractorul cel nou. Se inteleg asupra modelului si a modalitatii de plata, si de acum fermierul trebuie doar sa astepte livrarea.

Nu sunt destule tractoare in curtile dealerilor

Chiar daca Rabla ar porni cu adevarat, va fi foarte greu de vandut ceva, spune Jaques Nizou. Dealerii nu au stocuri si nu pot aduce multe utilaje. Desigur, cateva bucati se pot gasi, dar atat. Apoi trebuie facute comenzi catre producatori. Unele fabrici au probleme in a termina utilajele la timp, pentru ca nu au suficiente componente. Este, de fapt, o situatie asemanatoare cu cea din 2008, cand termenele de predare erau extinse dramatic.
In plus, AFM cere ca utilajul sa fie livrat pana la inchiderea sesiunii, care anul acesta a fost fixata pe 25 noiembrie.

Nu se spune nimic in text, dar verbal se spune ca nu se cere nicio dovada de livrare, nici protocol de acceptare, ci o factura. Dar imediat dupa ce se termina anul, se vor face controale pe teren.

"Termenul de oprire a programului pentru anul acesta este nerealist si nu a fost corelat cu timpul de livrare in piata. Niciun furnizor nu sta cu stocuri cu sute de tractoare asteptand clientii. Termenul trebuie extins cu un minim de 6 luni si cererea de plata (decontul celor 17.000 de lei de la AFM) sa se faca dupa livrarea fizica a utilajului", crede Nizou ca ar face coerent programul Rabla. De asemenea, Rabla nu ar trebui sa excluda fermierii care au derulat pana acum programe cu fonduri europene, pentru ca, de fapt, acestia sunt fermierii reali din piata, cei care fac ceva pentru afacerea lor si inteleg sa investeasca.

Andrei OSTROVEANU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."