Profitul agricol nr 34
13 septembrie 2017
Agricultura franceza este una "sociala"

interviu cu Luc ESPRIT,
director general Maiz' Europ

Maiz'Europ este organizatia care coordoneaza principale structuri din filierele porumbului din Franta. Directorul general al Maiz' Europ a avut amabilitatea sa discute cu un grup de fermieri romani, invitati la o calatorie de documentare in "hexagon"de catre Federatia Nationala a Producatorilor de Seminte de Porumb si Sorg.

In momentul de fata, inca mai putem sa invidiem agricultura franceza. Franta este cel mai mare producator agricol al UE si unul dintre cei mai importanti din lume. Luc Esprit spune ca este "o agricultura de invidiat: productii mari si agricultori multumiti".
Trebuie insa sa spunem ca avem de-a face, mai ales, cu ferme de tip familial. Agricultura franceza este orientata mai degraba spre un sistem social decat spre unul liberal. La ora actuala sunt suficiente constrangeri care limiteaza extinderea fermelor, iar legislatia franeaza, de multe ori, dezvoltarea fermierilor dinamici.
Acest sistem social, a facut ca unii fermieri sa-si piarda o anumita libertate, asa cum spune Arnaud Perrein, fermier roman de origine franceza, care lucreaza 3.500 ha in judetul Ialomita. Chiar transmiterea fermelor de la parinti la copii se face mai degraba conform unor principii sociale. Agricultura Frantei este o agricultura "administrata". De aceea, multi agricultori sunt obligati sa faca slalom printre reglementari. Iata un exemplu:
Nepotul domnului Esprit are o exploatatie de tip familial, una destul de mare pentru conditiile din Franta, de 280 ha, intr-o regiune cerealiera. Cand, in zona, a devenit disponibila o suprafata de 60 ha, el a vrut sa se extinda. (Pretul terenului in Franta variaza foarte mult, de la 3.000 euro/ha la 10-15.000 euro/ha).
Atribuirea terenului a fost facuta de catre o comisie administrativa care cuprindea cativa functionari si foarte multi agricultori. Membrii comisiei nu i-au atribuit terenul nepotului lui Esprit, deoarece comisia a considerat ca alti fermieri aveau mai mare nevoie de terenul respectiv! Un alt dezavantaj l-a constituit faptul ca sotia lui lucra in afara fermei, si avea un venit suplimentar.

Care este explicatia pentru o astfel de situatie? In Franta exista vointa politica de a mentine exploatatiile cu caracter familial, mici si mijlocii (50-150 ha). Sindicalismul agricol, in acord cu statul, a militat pentru cresterea treptata a suprafetelor, cu pastrarea structurii de tip familial. Acest lucru i-a ajutat pe agricultorii (foarte) mici sa iasa din sistem, iar pe cei mai mari sa-si modernizeze exploatatiile.
Caracterul social al agriculturii se manifesta si in alte feluri. Multiplicarea semintelor de porumb este una din cele mai profitabile activitati dintr-o ferma de camp. Solidaritatea fermierilor se vede cand unii sunt obligati sa renunte la cultivarea porumbului de samanta. De exemplu, cand in anumite zone productia a fost compromisa de Diabrotica virgifera, s-a colectat suma de 5 milioane euro pentru ajutorarea celor pagubiti. Fiecare fermier a donat cate 1 euro la fiecare sac de seminte. Statul a contribuit, si el, cu alte 5 milioane euro.

Stefan Grozavescu (fermier care lucreaza 1.000 ha in Dolj), a remarcat faptul ca nu a vazut nicio ferma in Franta condusa de agronomi.
Nivelul mediu de pregatire al unui tanar agricultor in Franta este de tehnician. Agricultorul francez are nevoie de consiliere si de formare continua, mai ales acum, cand tehnologiile se modifica des din cauza restrictiilor de mediu.
Exista, deci, o retea de consiliere. Asistenta tehnica, foarte bine pusa la punct, se realizeaza prin institute tehnice (Arvais, CETIOM etc.) sau prin camere agricole. Mai exista un sistem, CETA, in care un grup mic de fermieri (intre 15-30), de obicei dintre cei mai performanti, platesc singuri un consultant.
Este previzibila o noua revolutie agrara in Franta? Pentru moment, agricultura franceza este performanta. Dar, la un orizont mai indepartat, din cauza scaderii subventiilor, s-ar putea sa asistam la o redimensionare a exploatatiilor.
Cu vechiul sistem de subventii, fermierilor la mergea bine. Erau multumiti atat micii agricultori italieni cu 10 ha, cat si marii fermieri englezi, cu 200 ha. Astazi, mai exista fermieri mici italieni sau greci cu 10-15 ha, dar in Romania si Slovacia sunt numeroase exploatatiile de 2-4 mii ha. Dar, cum stabilesti o politica europeana care sa-i ajute pe toti fermierii in mod echilibrat, tinand cont de diferente atat de mari?

Nicolae Sitaru, presedintele LAPAR, a remarcat faptul ca in Romania, a fost aproape obligatoriu sa se ajunga la exploatatii mari, deoarece castigul pe hectar era aproape nesemnificativ. Din 20 ha, nu se poate trai! La infiintarea CAP-urilor, taranilor li s-a luat pamantul si inventarul agricol, dar dupa ?90, li s-a inapoiat numai pamantul. Timp de 50 de ani le-a "amortit" simtul proprietatii si, brusc, s-au trezit cu teren cu care nu stiau ce sa faca. Veniturile pe hectar erau foarte mici, de aceea au ajuns exploatatiile sa creasca, pentru ca erau singurele care puteau sa cumpere combine, tractoare si echipamente agricole. A fost un proces obligatoriu in Romania, dar Europa trebuie sa aiba mai multe tipuri de ferme.
Subiectul plantelor modificate genetic este unul sensibil in Franta. Pe de o parte, exista organizatii "ecologiste", sustinute de stat, care fac campanii impotriva OMG, iar consumatorii sunt sensibili la mesajul lor. Dezinformarea in media se datoreaza si faptului ca toti cei interesati in promovarea plantelor transgenice (inclusiv organizatiile fermierilor cum este Maiz' Europ), nu si-au promovat cum trebuie interesele. De altfel, este destul de greu de explicat cetateanului de rand ce inseamna cu adevarat OMG.

Horia-Victor HALMAJAN


Citeste si: