Profitul agricol nr 17
3 mai 2017
Majorarea rezervei nationale de grau

Cu mai bine de un deceniu si jumatate in urma, conform Acordului ASAL, incheiat de Guvernul Romaniei cu Fondul Monetar International, rezerva nationala de grau a fost diminuata de la 3,5 milioane de tone, la 350.000 de tone. Motivele acestei decizii au fost de ordin economic, mai ales costurile extrem de mari pe care le implica achizitionarea si pastrarea stocurilor de produse agroalimentare.

La vremea respectiva, masura a fost controversata, numeroase personalitati exprimandu-si opiniile contrare. Totusi, decizia a fost luata, si ea se aplica de atunci si pana acum. Recent, o personalitate politica marcanta a lansat ideea ca rezerva nationala sa fie majorata, fara insa a preciza cu ce cantitate si prin ce procedura. S-a adus doar motivatia ca in anul agricol recent incheiat, recolta a fost foarte buna, dar nu exista siguranta viitoarei productii. Spre a clarifica lucrurile, am solicitat puncte de vedere de la cativa reprezentanti ai producatorilor si ai mediului economic. Redam opiniile primite la redactie.

Silozurile sunt pline de grau aflat in custodie
Aurel Popescu, presedintele Organizatiei patronale Rompan:
"Majorarea rezervei nationale de grau este extrem de necesara. In momentul de fata, conform legislatiei in vigoare, ea este de 350.000 de tone, ceea ce e foarte putin. Mai exista unele cantitati in rezerva strategica, dar oricum nu se pot acoperi nici macar cerintele interne de materii prime, cu atat mai putin alte oportunitati.
Daca statul ar avea suficient grau in rezerva, n-ar mai fi necesar, asa cum s-a intamplat anul trecut, sa aducem grau din Paraguay sau din alte parti ale lumii. Mai mult decat atat, s-ar putea face export de grau, atunci cand ar exista excedente suficiente interne si ar fi conjunctura favorabila, inclusiv din punct de vedere al preturilor de bursa.
Pentru producatorii agricoli, cumpararea de catre stat a unei cantitati mai mari de grau ar reprezenta un sprijin deosebit, atat din punct de vedere al valorificarii productiei, cat si al reglarii preturilor pe piata. In acest an, de exemplu, exista cantitati mari de grau nevalorificate, depozitate in silozuri, dar ele sunt in custodie si nu exista nicio garantie ca producatorii le vor putea vinde la preturi care sa asigure acoperirea costurilor si profitul asteptat. In concluzie, consider ca ideea majorarii rezervei nationale este salutara si ar fi o solutie buna pentru agricultura, dar si pentru securitatea alimentara si pentru economia nationala. Iar opinia potrivit careia costurile aferente achizitionarii, depozitarii si pastrarii graului ar fi prea mari, nu are nicio relevanta, fata de avantajele posibil de obtinut."

Sunt necesare reglementari legislative
acad. Paun Ioan Otiman, director general, Institutul National de Economie Agrara al Academiei Romane:
"In 1996, atunci cand prin Acordul ASAL ni s-a impus reducerea rezervei nationale de grau de la 3,5 milioane de tone la 350.000 de tone, eu mi-am exprimat dezacordul.
Deci, in momentul de fata, cu atat mai mult consider ca majorarea rezervei este o idee buna, indiferent de la cine ar veni ea. Aceasta este cu atat mai necesar, in conditiile fluctuatiei mari a productiei care a existat in ultimele doua decenii, in care recolta a oscilat intre 1.700 kg/ha si 4.000-4.200 kg/ha.
Atat pentru agricultorii mari cat si pentru cei mici, marirea rezervei nationale este o necesitate reala, avand in vedere lipsa de stabilitate a recoltelor. De altfel, exista tari in lume, in care guvernele cumpara intreaga cantitate de grau de la fermieri, iar ulterior o vand la bursa. Asa se intampla, de exemplu, in SUA, unde procedura se aplica de peste un secol.
Din pacate, in Romania nu exista un sistem de contractare a productiei, astfel ca fermierii sa-si valorifice recolta, sa obtina veniturile necesare si sa poata relua ciclul de productie. Practic, niciun sfert din productie nu este contractata. Asa se face ca fermierii au, anul acesta, mari cantitati de grau depozitate, unii chiar neavand cui sa le vanda.
Sigur, marirea rezervei nationale implica anumite costuri, dar avantajele sunt certe. In primul rand, este vorba de securitatea alimentara, care e asigurata chiar si in conditiile unor ani agricoli mai putin favorabili. In acelasi timp, statul avand rezerve suficiente - nu numai la grau, dar si la alte produse - are posibilitatea de a regla piata, de a interveni atunci cand apar dereglari, inclusiv ale preturilor. Iata, Banca Nationala regleaza cursul valutar, prin aport de valuta, ceea ce este perfect normal. De ce n-ar face la fel statul si in cazul graului?
Este stiut ca graul se vinde extrem de ieftin la recoltare, iar primavara scump. Lucrurile s-ar putea regla, iar producatorii ar avea de castigat.
Sigur, masura majorarii rezervei implica elaborarea reglementarilor necesare, care acum nu exista. Este necesara crearea unui sistem competitiv, concurential, achizitionarea fiind facuta prin licitatii la care sa participe fermierii interesati sa-si vanda recolta. In acelasi timp, trebuie reabilitate silozurile si sa fie reglementata utilizarea depozitelor private in acest proces. Cat priveste cantitatea de grau care sa constituie rezerva nationala, nu ma pot pronunta. Oricum, 3,5 milioane de tone, cat a fost inainte de 1996, este prea mult, depaseste chiar consumul intern anual de grau. Dupa parerea mea, ar trebui creat un grup de experti in domeniul pietei cerealelor, care sa faca toate calculatiile, pentru ca deciziile sa fie luate in deplina cunostinta de cauza."

Ar fi necesara o bursa la Braila si una in vestul tarii
Dimitrie Musca, Combinatul Agroindustrial Curtici, judetul Arad:
"Nu ma pot pronunta, deoarece nu stiu care sunt criteriile de achizitionare a graului, pentru o rezerva de stat majorata. Riscul este ca aceasta masura sa fie transformata intr-o manevra politica, in urma careia unii sa fie favorizati, iar altii defavorizati. Oricum, graul nu poate fi cumparat la un pret anume, prestabilit.
In ceea ce ma priveste, nu ma grabesc sa valorific nici graul, nici alte produse, pentru ca avem suficiente capacitati de depozitare, in conditii excelente, deci putem astepta o conjunctura favorabila. In aceasta perioada, avem un stoc de 52.000 de tone de produse, din care 22.000-23.000 de tone de grau de cea mai buna calitate. Graul nostru este nu de panificatie, ci de patiserie. Are 33% gluten 13, 7% proteina si un indice W (coeficient de crestere cerut de panificatie) de 300.
Sigur, cresterea rezervei nationale ar putea fi, dincolo de riscurile amintite, o masura buna, in sensul ca ar putea preveni anumite disfunctionalitati ale pietei. Se stie, de exemplu, ca in primavara s-a importat grau, dupa ce in toamna s-a exportat. In alta ordine de idei, suntem putini cei care nu vindem graul, majoritatea producatorilor sunt interesati sa vanda, avand nevoie de bani. Si sunt si unele speculatii. Am fost, de exemplu, in SUA in aceasta toamna. Acolo, productia este cu 15% mai mica, dar preturile inca nu s-au aliniat la aceasta situatie. Repet, ar putea fi o masura buna care sa ajute la eliminarea bisnitei. Dar, corect ar fi ca graul sa se vanda la licitatie, avand in vedere anumiti indici, anumite criterii, inclusiv calitatile de panificatie. Fara indoiala ca statul ar putea castiga prin aceasta masura, dar pentru valorificare ar trebui sa existe o bursa la Braila si una in vestul tarii."

Orice stoc costa, dar majorarea poate fi o decizie de siguranta nationala
Sorin Dogaru, Interagro:
"Referitor la majorarea rezervei nationale, trebuie avut in vedere ca orice stoc implica si costuri pentru achizitionare si pastrare. Si, cum statul nu are bani, este greu de crezut ca se va lua o astfel de decizie. Dar, daca vom avea ani foarte secetosi, existenta unei rezerve mai mari ar putea fi o solutie de acoperire a necesarului de consum. Deci, majorarea stocului de grau ar putea fi o decizie de siguranta nationala. In orice caz, nu trebuie sa fie o decizie politica, ci una responsabila.
In prezent, noi avem o rezerva nationala de grau, de 350.000 de tone. Capacitatea totala de stocare de care dispune tara noastra este de 12 milioane de tone. Totusi, nu cred ca rezerva nationala de grau ar putea creste cu mai mult de cateva sute de mii de tone. De ce? Pentru ca Romania este stat membru al Uniunii Europene si trebuie sa respecte regulile comunitare. Nicio tara membra UE nu detine stocuri mari pentru rezerva nationala. In UE exista sistemul de interventie care functioneaza conform regulilor comunitare, reglementarilor in domeniu. Sa nu uitam, deci, ca suntem membri UE si avem obligatia sa respectam aceste reglementari. Daca se va lua o decizie de majorare a rezervei nationale si se va proceda conform regulilor economice, nu vad ce impediment ar exista. Asta ar insemna sa avem bursa. Atat achizitiile, cat si valorificarea sa se faca prin bursa. In aceste conditii, sa se precedeze transparent. Nu prin cumparare sau atribuire directa.
Cat priveste situatiile de criza alimentara datorate unor recolte slabe, nu avem motive de ingrijorare. Vom plati mai mult si vom avea grau pentru paine, la fel cum au procedat alte tari care s-au confruntat cu situatii similare."


Citeste si: