Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Ministru pentru ultimile patru luni

Dintre ministrii agriculturii cu nume uitat, un batut de soarta a fost si P. Nemoianu. El a detinut portofoliul doar patru luni, din 24 aprilie pana in 24 august 1944. N- a fost arestat imediat, dar a avut domiciliu fortat la ferma Parlita, pe malul Argesului, ferma tinuta in arenda de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, langa Bucuresti. In linistea dintre zidurile de beton ale unui conac saracacios, ministrul de o vara a apucat sa scrie o carte, nu atat de memorii, cat mai ales de ideologie agricola.

Omul se tragea din familie de agricultori din Banat, suficient de instariti. Fara sa faca politica (n-a fost nici macar legionar, la moda in acea vreme), a ocupat, in mai multe randuri, functia de subsecretar de stat pentru zootehnie. Cartea are titlu de strigat: Libertate taranilor. Si subtitlu: O vara - ministru.

Autorul apara agricultura taraneasca, ca reazim principal al politicii agrare in viitor. Este un naiv care se lupta cu marii proprietari, grupati in Uniunea Sindicatelor Agricole. Sigur, e greu de inteles astazi, dupa 50 de ani de aplatizare morala sub comunisti, ca oamenii de la noi puteau sa aiba, in acei ani, principii de viata pe care sa le respecte. In 1940, Nemoianu isi prezentase demisia sa din functia de subsecretar de stat pentru ca avea alte opinii decat ale ministrului sau. El acuza Uniunea Sindicatelor Agricole, organizatie controlata de marii proprietari, ca sustine o ofensiva propagandistica de ponegrire pemanenta a taranimii, numind-o lenesa, indolenta, refractara.

Unii dintre fruntasii politici ai vremii spuneau despre Nemoianu ca ar fi "comunist". Dar a venit vremea judecarii ?burghezo-mosierimii?. Iar comunistii adevarati n-au avut mila de cel care a fost, o vara, ministru al agriculturii. L-au dus la Canal.

Privind din perspectiva istorica, sa observam ca acestui aparator romantic al taranimii ii urmeaza, la cateva luni (6 martie 1945) un asa-zis "taran autentic", Romulus Zaroni, omul de casa al lui Petru Groza, amandoi in slujba bolsevicilor veniti din Rusia. Doi ani mai tarziu, a inceput cea mai mare tragedie a taranimii: colectivizarea. Cu exterminarea fizica a chiaburilor, floarea satului romanesc. Si a mijlocasilor.

De atunci pana astazi, nici un ministru al agriculturii nu s-a mai gandit la tarani...
Toti au avut alte sarcini de partid.


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!