Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Statul trebuie sa controleze produsele asa-zis traditionale

Autoritatile ar trebui sa exercite un control mai riguros in sfera produselor vandute ca "traditionale", pentru a limita prezenta pe piata a marfurilor falsificate, dar si pentru a asigura o fiscalizare corecta.

Sorin Minea, presedintele Federatiei Patronale din Industria Alimentara (Romalimenta), nu spune un lucru nou: "In comunitatea europeana exista doua mari categorii de producatori: unii sunt autorizati de stat sa-si vanda marfurile atat in tara de baza, cat si in strainatate. Exista totodata si producatorii inregistrati care nu isi pot comercializa marfurile oriunde, ci numai in zona de productie. Statul limiteaza si cantitatea maxima scoasa la vanzare".

Credeti ca sefii nostrii politici nu stiu asta? Si totusi, in Romania nu exista niciun fel de control in acest domeniu. Dar, din interese subterane, s-a lasat ca numarul produselor traditionale comercializate sa fie de ordinul miilor. Dar, nici Ministerul Agriculturii, nici Autoritatea Sanitar Veterinara si nici Autoritatea pentru Protectia Consumatorului nu exercita un control cat de cat riguros asupra produselor traditionale.

"In primul rand, trebuie sa existe o evidenta clara a tuturor celor care pun pe piata produse traditionale. Atat locurile de vanzare cat si cantitatile ar trebui limitate si controlate. Produsele de acest tip trebuie sa fie expuse doar in cadrul unor targuri de profil, organizate in general in week-end, si nicidecum in mod constant in raioanele supermarketurilor," spune Sorin Minea.



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."