Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
"Este loc in agricultura romaneasca si pentru fermele mici, si pentru fermele mari"

I-am solicitat comisarului european pentru Agricultura, Dacian Ciolos, o opinie despre de modul cum vede evolutia fermelor mici si mijlocii din Romania, dupa 2014. Reproducem mai jos cele spuse.

Evolutia fermelor mici si mijlocii din Romania va depinde foarte mult de modul cum vor dori sa evolueze micii producatori. Multi dintre ei, probabil, vor lasa balta actualele lor gospodarii si terenurile agricole si vor incepe alta activitate, neagricola. Altii, vor lua taurul de coarne si se vor organiza ca sa gaseasca nise de piata specifice.
Cred ca fara organizare, in primul rand, si fara o valorificare a produselor in ferma, in al doilea rand, va fi foarte greu. Valoarea adaugata a produselor trebuie sa vina in ferma. Daca se face asta, cred ca, in anumite regiuni din Romania, exista posibilitatea de a mentine sau de a ajuta aceste ferme sa evolueze rapid.

Daca recunoastem potentialul agricol al Romaniei, ar trebui atunci sa-i recunoastem agriculturii si rolul de sector economic strategic si sa-l tratam ca atare atunci cand se stabileste bugetul, cand se fac planuri de investitii, cand se stabilesc politici fiscale.

Pentru a avea agricultura performanta este nevoie de scoli care sa pregateasca fermierii, de institute de cercetare care sa ofere solutii pentru practica agricola, de servicii de consiliere si consultanta pentru agricultori.

Pe de alta parte, fermele mici nu trebuie sa ramana neaparat foarte mici, generatii dupa generatii. Ele pot sa evolueze pe masura ce evolueaza si tehnologiile de productie si piata. Cred ca ideea ca fermele mici sa dispara nu este buna. Daca s-ar intampla asa, atunci ce am pune in loc? Vrem ferme mari, dar fermele mari nu se fac de la sine. Ceea ce produce o ferma mica poate sa fie diferit de ceea ce produce o ferma mare. Asa ca si fermele mari, si fermele mici au locul lor in agricultura.

Pe langa toate acestea, in Romania mai este o problema. Si anume, aceea ca taranii trebuie sa se convinga singuri sa dea pamantul micilor fermieri. De 20 de ani noi tot incercam sa-i convingem, de la Bucuresti sau de la Bruxelles. Ei trebuie sa faca o alegere, iar autoritatea publica poate sa-i incinte prin anumite masuri, prin anumite instrumente. Dar aici trebuie o anumita constanta. Daca tot schimbi bugetul de la un an la altul, un an e bun pentru agricultura, iar apoi nu mai sunt bani, nu poti sa ai o constanta intr-o Politica Agricola.

E crucial ca agricultura sa iasa la lumina, astfel incat valoarea ei sa se vada in economia reala. Si cred ca asta se va putea obtine numai printr-o fiscalizare inteligenta, progresiva, insotita de un sprijin tintit, pe categorii de agricultori.

Cred ca fiscalizarea agriculturii este importanta acum nu atat pentru contributia la bugetul statului, cat pentru insanatosirea si transparenta mediului de afaceri in acest sector, pentru incurajarea investitiilor si organizarii pietei.

Noi, cei de la Bruxelles, am propus si o schema de restructurare agricola. Cei care isi dau pamantul in arenda sau il vand altor fermieri, vor primi, din bugetul european, o renta viagera pana in 2020, cu 20 la suta mai mare decat subventia. In plus, in cadrul programului de dezvoltare rurala, micii fermieri vor putea beneficia de consultanta dar si de finantari de pana la 15.000 de euro pe ferma, acordate intr-un mod mai simplu, pentru pornirea unei afaceri. Propunerea pentru noua PAC vizeaza, pentru fermele mici, acordarea unei plati ce se va situa intre 500 si 1.000 de euro anual.

O ferma considerata mica printr-o reglementare la nivel national isi va depune in primul an, adica in 2014, cererea de finantare la agentia de plati. Dupa care, atat timp cat va ramane ca ferma si isi desfasoara activitatea, singurul control pe care agentia de plati il va face va fi doar ca sa vada daca ferma respectiva exista in continuare si face productie agricola. Atunci va primi sprijin fara alte calcule legate de ce suprafata are, cum e delimitata parcela etc.

Alina BARDAS


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!