Profitul agricol nr 27
12 iulie 2017
Activitatile agricole sunt activitati strategice!

dr. ing. Daniel BOTANOIU


Comisia Europeana a impus un sistem legislativ care afecteaza, in special, micile exploatatii agricole. De exemplu, interdictia targurilor si oboarelor neautorizate de ANSVSA; ori, restrictii pe pietele locale pentru a atinge pragul de acces la ajutoarele europene. Comisia Europeana a propus Romaniei doua praguri pentru ajutoarele din primul Pilon al Politicii Agricole Comune; Guvernul roman a ales pragul cel mai restrictiv cu cel mai mare grad de penalitate pentru micile exploatatii agricole.
Pentru decidentii din Romania, restructurarea trebuie sa mearga in directia diminuarii progresive si acceptabile a numarului de exploatatii agricole active (Guvernul Romaniei, 2007). Interzicerea intrarii pe drumurile nationale a carutelor (instrumentul de transport cel mai uzitat al micilor exploatatii) reprezinta o decizie luata la nivel national.

In Romania, 37% din populatia activa se regaseste in acest sector primar de activitate (agricultura), fata de numai 15% media din celelalte state, nou intrate in UE si 5,9% - media din vechile state membre ale UE. Acest lucru face ca Romania sa caute solutii pentru reorientarea a cca 2 milioane de persoane din sectorul agricol catre alte sectoare secundare sau tertiare de activitate sau scoaterea la pensie.
Populatia care lucreaza in agricultura Romaniei este imbatranita sau slab pregatita profesional. Acest fenomen a fost accentuat incepand cu 1990, cand industria a intrat in regresie si numeroase persoane aflate la varste inaintate au fost obligate sa se intoarca la tara pentru a-si lucra pamantul in vederea asigurarii necesarului de hrana.
Populatia din agricultura, care a atins varsta de pensionare, nu a parasit inca activitatea deoarece ei doresc sa-si asigure un venit complementar indispensabil intr-un context economic extrem de dificil. Opus acestei situatii se gasesc tinerii de pana la 40 de ani care nu se pot instala, in ritmul dorit de ei, in mediul rural ca urmare fie a lipsei de teren agricol, fie a resurselor financiare care sa le permita desfasurarea de activitati agricole. In aceste conditii, ei prefera sa migreze catre orase sau in alte tari.

Retrocedarea terenurilor si dinamismul redus al pietei funciare au facut sa existe in continuare numeroase parcele, unele chiar de 3 metri latime. Detasarea la extrem fata de acest instrument important de productie care este pamantul, a fost perceputa ca o constrangere suplimentara in directia posibilitatii de mecanizare a exploatatiei si deci o diminuare a rentabilitatii lor.
Renta viagera nu a fost perceputa decat ca un instrument de completare a veniturilor agricultorilor, considerate a fi printre cele mai mici dintre sectoarele economiei nationale.
In prezent, peste 925 milioane de oameni sufera de foame in lume; din acestia, 97,5% traiesc in tarile in curs de dezvoltare iar 55% sunt agricultori. Paradoxul este legat de faptul ca ei sunt cei care cultiva terenul, insa acestia nu se pot hrani.
De ce?
Deoarece in numeroase state activitatea agricola nu este platita sau este platita la un pret incorect. In consecinta, din ce in ce mai multi agricultori sunt obligati sa parasesca activitatile lor.
Trei cauze principale explica acest fenomen:
- Volatilitatea preturilor produselor agricole, care este in crestere, incepand cu anul 2000. Aceasta fluctuatie a preturilor a destabilizat pietele agricole. Cand preturile sunt scazute, milioane de agricultori pierd venit, iar cand preturile sunt mari, sunt alte milioane de consumatori care nu-si pot permite sa se aprovizioneze din cauza veniturilor lor reduse;
- Scaderea preturilor pe pietele mondiale, la principalele produse agricole, accentuata de politica de dumping, duce la saracirea agricultorilor: preturile de vanzare ale produselor sunt mai mici decat costurile de productie;
- Dezmembrarea politicilor agricole si liberalizarea haotica a comertului mondial, incepand cu 1990, au expus agricultorii la efectul in crestere al volatilitatii excesive a pietelor agricole si la o scadere a veniturilor lor.

Ipoteza unei liberalizari haotice a comertului agricol international a dus la scaderea cifrei de afaceri a agricultorilor: poate doar exploatatiile din America de Sud au mai castigat cate ceva.

Este foarte clar ca actiunile Organizatiei Mondiale a Comertului au condus la saracirea mediului rural in tarile cele mai sarace, dar tendinta este similara si in cele industrializate. In acest sens, politicile agricole trebuie sa reglementeze pietele sa permita realizarea investitiilor in agricultura si sa duca la cresterea competitivitatii agricultorilor. Acestea sunt conditii obligatorii pentru ca agricultorii sa iasa din saracie si sa se incurajeze activitatile agricole.

Previziunile de crestere a populatiei planetei au tendinta de a se accelera. Planeta urmeaza sa adaposteasca si sa hraneasca, in viitorii zeci de ani, cca 9 miliarde de suflete. De aceea, activitatile agricole sunt mai mult ca niciodata activitati strategice, care ar trebui sa fie luate in seama de statele lumii in vederea gasirii de solutii pentru ca agricultorii sa-si continue activitatile lor (sa produca, insa sa fie si platiti pentru asta!).


Citeste si: