Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Cancerul vitei-de-vie afecteaza podgoriile

Cancerul vitei-de-vie, agrobacterium tumefaciens, ameninta podgoriile din judet. Cristina Simion, directoarea Statiunii de cercetari viticole Targu Bujor, jud. Galati, este de parere ca aparitia acestei boli vine de la vita- de-vie cumparata din alte tari, mai ales din Italia, si plantata fara un control fitosanitar.

"Multi din cei care vor sa infiinteze o plantatie cumpara butasi din alte tari, pentru ca preturile sunt la jumatate fata de cele de la noi. Vita de import este mai scurta decat cea autohtona. Pe stasul nostru este la 35 de centimetri, iar pe cel al sicilienilor la 25. Plantarea se face mai la suprafata si poate fi afectata de seceta. Apoi, cele aduse din import nu trec prin verificarile autoritatilor de carantina. Cancerul acesta l-am avut si noi, acum multi ani.
Acum vezi plantatii tinere pline de cancer. Bacteriile raman in sol, asa ca inlocuirea plantelor nu este o solutie", considera Cristina Simion.

Cancerul bacterian nu tine cont de soiuri, iar bacteria este una rezistenta, putand ramane in sol chiar mai mult de cinci ani. Ea nu se poate combate chimic. Singura metoda de indepartare este arderea. In cazul in care vitele sunt deja infectate, boala se poate transmite si la taiere, pe foarfecele de vie, la plantele sanatoase.

Cand se defriseaza o plantatie batrana, solul trebuie lasat cel putin trei ani pana la infiintarea unei noi culturi.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."