Anul trecut a fost seceta in toata tara. S-a vorbit de pierderi de recolta de 30%. In vechiul stil national ("Sa moara copilasii mei...") au inceput vaicarelile. Se vorbea de faliment. Ai fi zis ca, de-a doua zi, nu mai au nici ce pune in gura. La unii a fost cu adevarat rau de tot. La altii, suportabil. La cativa, chiar bine. Dar, pentru ca interesele partidului o cereau, au iesit in strada, sa protesteze.
Prin septembrie, marii cultivatori de cereale din Baragan incepeau sa recunoasca: preturile au crescut rapid si au compensat productiile mai mici ca altadata. Acum avem la indemana cifrele de la Eurostat. Care minte mai putin decat INS. Nu a fost un an agricol atat de prost, cum s-a lasat sa se inteleaga la inceputul verii. Agricultura Romaniei (care contribuie an de an la PIB cu circa 6-7%) a adus, anul trecut, totusi, in economie 5 miliarde de euro. Ce-i drept, nici salariatii Finantelor nu au facut nimic pentru reducerea evaziunii. Se spune ca, in panificatie, cel mult o paine din doua trece printr-o factura. Dar banii astia tot intra in buzunarul cuiva, nu? La buget, scaderea a fost de 16% fata de varful inregistrat in 2011.
Scaderile de productie, pe fondul unui an secetos, a inceput la cereale. Dar acolo, declinul a fost atenuat de cresterea accelerata a preturilor. Unii dintre marii cultivatori au incasat mai multi bani decat pe recolta din 2012. Sunt si unii care au pierdut, dar statistica niveleaza realitatea si nu se mai vede. Oricum, productia s-a incadrat in media ultimilor sase ani.
Volatilitatea preturilor a avut, si mai are inca, efecte dezastruoase in zootehnie. In vremuri de austeritate, animalele trebuie sa manance mai putin si mai scump. Dar sa produca la fel sau chiar mai mult. Or, vaca, porcul, pasarea nu vor sa stie de criza furajelor. Vor sa fie hranite.
Ce politici de interventie pe piata furajelor a gandit ministrul pentru zootehnie?
G. Ostroveanu
PS. S-a suparat dl. Marcel Cucu pe noi. Ne-a trimis prima parte dintr-un serial impotriva secretarului de stat Daniel Botanoiu. I-am propus dlui Cucu sa reducem din excesul de cuvinte. Nu din violenta mesajului. A refuzat. Pacat, am pierdut un bun etern nemultumit. In copilarie scandam "intarata-i drace/ ca si mie-mi place".