Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Bancile germane dau credite. Cele romanesti, nu!

In timp ce bancile romanesti se feresc sa acorde credite fermierilor, eu am reusit sa accesez un credit de la o banca germana, pentru constructia unui siloz. Aprobarea am primit-o in 2012, iar anul acesta vor veni si banii. Valorea creditului este de 1,2 milioane de euro, pe o perioada de cinci ani, cu posibilitate de prelungire, si cu o dobanda fixa de 5%. Nu a fost nevoie de garantii suplimentare, in afara de insusi silozul. Banca a facut o analiza financiara a firmei mele pe ultimii trei ani. Dupa ce finalizez licitatia pentru achizitia silozului, urmeaza sa primesc 240.000 de euro, prima transa.
Nu este prima data cand o banca din Germania imi ofera un credit. In urma cu cativa ani, am accesat alt credit, pentru utilaje second-hand, cu o dobanda chiar mai mica, de pana la 4%. Acolo, dobanda la utilaje depinde de vechimea lor si incepe de la 1%. De asemenea, am cumparat, in leasing, utilaje in valoare de 1 milion de euro, cu Deutsche Leasing. Am negociat cu ei si am ajuns la o dobanda de 5,1%, fara avans.
Eu cred ca este un mare pas inainte faptul ca bancile straine incep sa se deschida in fata fermierilor romani, sa aiba incredere in noi. Sper ca bancile din tara sa preia modelul. Fiindca fermierii, cred eu, sunt cei mai buni platnici. In Romania, exista o temere nefondata a bancilor fata de cei din agricultura. Noi suntem un sector care produce. La nivel mondial este nevoie din ce in ce mai mult de hrana. Daca vrei sa construiesti un bloc sau o casa, bancile dau credite. Dar pentru un sector care produce, de ce nu dau? In opinia mea, raspunsul este: pentru ca bancile vor sa castige prea mult. O dobanda de peste 10% nu este normala pentru sectorul agricol. In plus, la fel de anormal este sa-mi ceara mie, ca fermier, sa detin o casa ca sa pot accesa un credit. De ce nu ar fi de ajuns ca garantie bunul pentru care ma imprumut sa-l achizitionez?
Poate ca bancile de la noi, cele cu capital strain, nu au interesul sa dezvolte agricultura din Romania. Eu nu sunt foarte convins de scenarita cu strainii care vor raul nostru. Cum nici nu cred ca ne vor, neaparat, binele. Ei fac afaceri si vor sa castige.
Banca cu care lucrez eu in tara este Intesa SanPaolo, care are o dobanda de 9,5%. Ea are dobanzi mai bune, probabil datorita faptului ca, in Romania, sunt multi italieni care au investit in agricultura si au facut presiuni in acest sens.
Pe de alta parte, nu doar bancile sunt de vina ca nu dau credite la agricultori. Stim ca sunt si fermieri care nu inregistreaza productia in documente, care, in contabilitate, au pierderi. Ce incredere are banca ca isi va recupera banii?
Eu, in Mehedinti, pe 1.000 de hectare, anul trecut, cand la porumb si floarea-soarelui am avut productia calamitata in proportie de 90%, am obtinut sub o tona pe hectar. Asta in timp ce, in 2011, am obtinut 6-7 tone/ha. Dar, la grau, am avut o productie mai buna, am vandut aproape 2.000 de tone. Am facut ce a fost nevoie sa-mi platesc datoriile. Bancile vad in contabilitatea fermei de unde vine profitul, de unde incasezi banii.
Cred ca un fermier de la noi, numai cu ajutorul creditelor, poate sa se dezvolte. Pentru ca nu suntem capitalizati. Noi nu am mostenit nimic. Ne-am creat fermele intr-o jumatate de generatie. Cei din vest au in urma 7-8 generatii.
Poate ar fi bine ca fermierii sa aiba o banca agricola, prin care sa deruleze si fondurile europene pentru agricultura. Si banii de la APIA, si de la APDRP. Tot aici sa fie si eventualele fonduri mutuale ale agricultorilor, iar actionari sa fie fermierii mari din tara. Totul depinde de vointa.

Cornel STROESCU,
Sovarna, judetul Mehedinti



Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!