Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Cercetarea nu trebuie sa fie de stat, ci privata

In ultimii ani, statul nu a mai alocat fonduri pentru producerea soiurilor ori hibrizilor romanesti. Or, activitatea de ameliorare este una continua, nu se poate intrerupe. Stim, necesita multi bani iar bugetul e sarac. Dar, nici nu a existat o strategie a cercetarii, macar pe anumite specii. In materie de legume, am pierdut trenul si nu mai putem concura acum cu firmele olandeze sau franceze. Cercetarea nu se face de dragul cercetarii. Daca vrei sa creezi hibrizi noi, trebuie sa te compari cu cele mai bune firme de piata, iar marfa ta sa fie laudata de fermieri. La ora actuala, cercetarea noastra agricola (legumicola, in special) a murit. Ca sa poata renaste i-ar trebui bani, bani si iar bani.

In multe tari, cercetarea nu este una de stat, ci una privata. Acest lucru trebuia facut, inca din 1990, si la noi. In Franta, Olanda, Germania companiile private fac afaceri fabuloase in cercetare. Sunt companii care au fost preluate din tata in fiu si care s-au dezvoltat. De exemplu, firma Bejo Zaden din Olanda produce samanta in mai multe centre din lume. Are puncte de cercetare in mai multe state si vinde seminte intr-o suta de tari. La noi, cercetarea fiind de stat, s-a stat. S-a dormit. S-au cheltuit banii fara rezultate. Acum, ne vaicarim!

Cred ca ar fi fost mult mai bine daca, din '90 pana acum, statul ar fi ajutat niste companii, de stat sau private, care fac cercetare. Pe criterii de performanta. Unii, mai optimisti, sunt de parere ca nici acum nu e tarziu. Daca, repet, se stabilesc criterii ferme de performanta.
Bani pentru cercetare au fost de-a lungul timpului, insa toti s-au dus, dupa parerea mea, intr-o directie gresita, la Ministerul Educatiei si Cercetarii. Fara nici o legatura cu nevoile reale ale productiei agricole. Daca tragi linie si vezi ce rezultate au avut in domeniul cercetarii universitatile de stiinte agronomice, care au mancat foarte multi bani, si ce rezultate au avut unitatile de cercetare, la care ar fi trebuit sa ajunga banii, diferentele se vad. Universitatile ar fi trebuit sa se ocupe de formarea noilor promotii de specialisti. Din pacate, acum nu avem nici specialisti tineri, nici rezultate ale cercetarii.

In ceea ce priveste ICDLF Vidra, brandul institutului a ramas doar samanta de ardei gogosar. Dar, din pacate, pierdem teren si aici, pentru ca nu am stiut sa ne vindem marfa. In plus, am gresit pentru ca am dat acord de multiplicare si altora. Institutul a ramas ca nume. Mai lucram pe proiecte sectoriale, bani dati pe niste teme de cercetare care ajuta doar la subzistenta. Rezultate concrete nu putem astepta.
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca Ministerul Agriculturii sa aiba in structura o comisie pentru cercetare, bine pusa la punct. Echipa sa fie formata din functionari de cariera, din cercetatori si din fermieri. Poate, si comercianti. Pentru ca ASAS o sa se transforme in cativa ani, in for onorific. Fara activitati economice, caci Academia a distrus cercetarea prin modul in care o conduce.

dr. Niculai POPANDRON, cercetator, ICDLF Vidra


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!