Romania este singurul stat membru din cele 27 ale UE care nu are organizatii agricole nationale reprezentate in confederatiile europene, a declarat comisarul european pentru agricultura, Dacian Ciolos, la Conferinta LAPAR de saptamana trecuta. Cred ca ministerul va poate ajuta, dar cred ca si dumneavoastra va puteti ajuta sa faceti mai mult. In primul rand, trebuie sa va intelegeti intre diferitele organizatii si federatii, sa va gasiti oameni reprezentativi care sa poata vorbi despre politica agricola, nu numai in engleza, franceza, ci si in romana, a mai spus Ciolos.
Sa recitim mai atent textul comisarului european. El stie bine ca Romania a participat la Copa-Cogeca vreun an, atat timp cat ministrul Valeriu Tabara a acceptat sa plateasca cotizatia de la buget. Pe atunci, FNPAR se pretindea reprezentanta a tuturor agricultorilor romani. Organizatia fusese mosita in incubatoare secrete, iar presedinte fusese desemnat un fost senator PSD, Viorel Matei. Cine l-a pus, stiu cei initiati intr-ale fratiei agricole.
Aproape nimic nu-l recomanda pe Viorel Matei sa reprezinte agricultorii romani la Bruxelles. Omul nu vorbeste curent nicio limba straina, nu are lecturi despre Politica Agricola Comuna, nu are exercitiu diplomatic etc.
Unii spun ca FNPAR s-a dezmembrat dupa ceva afaceri dubioase cu bani europeni. Oricum, nu stiu despre vreo adunare de macar 7 oameni, care sa-l fi ales presedinte. Acum, mai are o stampila si o hotarare judecatoreasca neluata in seama de nimeni.
Mai tarziu, s-au incercat si alte structuri, tot artificiale. De-aia spune Ciolos ca diferitele organizatii si federatii sa se inteleaga intre ele si sa-si gaseasca oameni reprezentativi. Cine sa fie aceia?
Singura organizatie cu oarecare forta ramane LAPAR. Dar Liga nu are echipa de conducere la centru. Nici Adrian Radulescu, nici Nicolae Sitaru si nici Laurentiu Baciu nu au vrut o echipa de conducere executiva, de profesionisti intr-ale politicilor agricole, romanesti si europene. Toti au vrut si vor sa conduca numai ei, in mod direct, fara vreun secretar general ori director executiv cu notorietate.
In lipsa unei echipe administrative, LAPAR nu strange cu adevarat cotizatii de la fiecare membru, ci doar niste sponsorizari, la nevoie. Asa ca, nici LAPAR nu are bani sa-si achite cotizatiile la Copa-Cogeca. Nu are niciun angajat pe care sa-l trimita, periodic, la Bruxelles, sa sustina acolo interesele agricultorilor romani.
Sigur ca sunt in tara vreo doua-trei mii de mari fermieri, care pot sa plateasca un euro pe hectar. Dar ce ar avea ei de castigat din aceasta cotizatie? Multi dintre fermierii nostri, unii chiar mari, nu stiu ce sa astepte de la Politica Agricola Comuna.
Mult prea multi, daca ar intalni pestisorul de aur, ar avea ca dorinte lucruri ilogice, ilegale ori imorale. Unii ar vrea, de exemplu, sa se rectifice tratatul de aderare ca sa primeasca subventii mai mari; altii, sa nu ne vindem pamantul la straini; sau ca statul sa oblige bancile sa practice dobanzi mai mici etc.
Povestea cu pestisorul fermecat este una ruseasca; la nemti, povestea vorbeste de un taran care a batut cu ciocanul un fier pana a obtinut un ac.
G. Ostroveanu
