Problema pe care o avem noi, in urmatorii cativa ani, este sa ii facem pe producatorii agricoli sa priceapa ca singuri nu vor rezista presiunilor de pe piata. Pentru ca niciodata nu vei putea, in legumicultura sau pomicultura, sa rezisti presiunii unui colos cu mii de hectare in spate, cand tu ai 0,5 sau 2 hectare. ªi atunci, trebuie sa se infiinteze forme si structuri asociative. Problema este ca, atunci cand aud asta, oamenii se duc cu gandul la cooperativa de pe vremea comunismului. ªi, in special in zonele putin mai bogate, in zona de deal, unde sunt viticultori ori pomicultori, cand aud de structuri asociative, oamenii imediat se sperie, se inchid in ei si nu mai vor sa discute.
Si atunci, in noul proiect al PNDR vrem sa venim cu o masura care sa-i ajute sa se asocieze. Cei care isi vand produsele prin intermediul asociatiei vor putea primi inapoi pana la 10% din valoarea produselor vandute, dar nu mai mult de 100.000 euro. Acest lucru, impreuna cu impozitul pe venit pentru agricultori, va face ca fermierii sa nu mai fi tentati sa-si ascunda adevarata valoare a productiei, ci sa declare un pret real. Iar acei 10% pot sa insemne foarte mult si pot sa se transforme in investitii. De exemplu, daca asociatia vinde de un milion de euro si primeste inapoi, de la UE, 100.000 euro, poate sa se gandeasca la un depozit, cu fonduri europene care costa 400.000 euro.

Noi, liberalii, i-am mai sugerat o idee ministrului Agriculturii, care s-ar putea numi PNDR Complementar, gandit ca ajutor de la statul roman. Primul pas este sa anuntam UE ca avem de gand sa sustinem organizatiile de producatori. Apoi, statul va veni cu un plan de ajutor pentru legumicultura, pentru viticultura, pentru crescatorii de vaci de lapte ori pentru alte sectoare.

Pentru ca s-ar putea sa ne trezim ca, la anul, vin marii operatori din industria laptelui care sa zica ca laptele din import e mai ieftin si mai "conform". Nu mai producem lapte in tara? Solutia pe care eu o vad este sa gandim un asemenea plan, cata vreme mai avem voie sa dam ajutor de stat. ªi finantam, de exemplu, asociatii de crescatori de vaci cu lapte care vor sa faca mica lor fabrica de prelucrare. Vor veni cu partea lor de cofinantare din cei 10% primiti inapoi pentru ca vand impreuna.

Mai vine si statul cu 25%. Dar, asociatia trebuie sa functioneze in regim privat. Liderii, care au mai multe vaci, sa aiba mai multe actiuni pentru ca dau mai multi bani. Altfel nu merge. Noi avem asemenea exemple in judetul Vrancea, unde a venit statul german si le-a dat toti banii pentru un mic combinat viticol. S-au inscris 50, s-au judecat 5 ani si au ramas doar 7. ªi atunci, trebuie sa gasim o solutie in care banul, totusi, sa primeze.
In domeniul legumiculturii sunt idei si mai interesante. Daca este o zona unde exista potential legumicol, fabricile impreuna cu consiliul judetean, camerele agricole, eventual chiar ajutati de catre stat, sa vina si sa zica asa: eu va fac 1.000 de solarii, voi faceti legume pe care mi le dati mie la fabrica. In 5 ani v-ati stins obligatiile si ati ramas cu solarul. Pentru ca pe cel de la fabrica de legume-fructe nu il intereseaza sa fie el proprietar pe solarii, ci sa aiba la timp materie prima.
Dar trebuie sa tinem cont de un lucru: nu vom putea sa ii facem niciodata pe fermieri sa se asocieze decat oferindu-le ceva in plus!

Nini SAPUNARU
presedinte Comisia pentru Agricultura din Camera Deputatilor