Cam multe pagini de reclama in revista, dar stiu ca asta aduce bani, imi spune un prieten.
Am surprins si alti cititori care alunecau cam repede cu ochii peste paginile de publicitate, de parca acele pagini nu erau pentru ei, ci le-am fi adus din alta lume decat cea agricola.
Ori, spun eu, cel care plateste designerii si spatiul tipografic se adreseaza tot cititorului, dar intr-o alta maniera decat o face redactorul de revista. Firma care face publicitate isi propune sa transmita anumite informatii catre fermier. Faptul ca aceasta informatie are o prezentare grafica mai sugestiva, mai usor de ajuns la miez, nu inseamna ca nu este o comunicare, un sfat, o recomandare tehnica interesanta. As spune chiar ca cititorul de valoare al unei reviste urmareste, intai si?ntai, publicitatea. Aici el afla, direct de la sursa, ce a aparut nou in tehnologia profesiei pe care o practica.
In fapt, publicitatea este o forma de consultanta oferita de o firma care ii vrea binele.
Iar cititorul ar trebui sa-i acorde acelei firme cel putin acelasi credit ca unui text redactional.

Asupra comunicarii prin machete publicitare m-a provocat la o discutie Anastase Iorgu, unul dintre cei mai performanti oameni din marketingul inputurilor pentru agricultura. El a urmat si oarece cursuri de specializare in SUA si este pasionat de tema. Din dorinta de a imbunatati comunicarea cu cititorul prin machetele de publicitate, dl. Iorgu ne-a propus sa analizam critic cele mai reusite rubrici de reclama din revista. Nu avem niscai calitati profesionale ori ceva diplome in domeniul designului publicitar, dar ne bazam pe o doza de bun simt si pe o totala buna credinta in aprecierile ce le vom face.

Cea mai "obraznica" macheta publicitara aparuta la noi in revista a fost a firmei Aectra. La produsul NuFilm, o pastaie de rapita, cu seminte, era inscrisa intr-un prezervativ. Desenul acela avea, in primul rand, rostul sa socheze. Sa-l faca pe cititor sa tina minte. Eu tin minte si acum produsul pe care il recomanda furnizorul: NuFilm!

Intr-o revista italieneasca de irigatii, am vazut o reclama cu imaginea unei femei goale. Femeia statea ghemuita sub o instalatie de irigat. Apa era pulverizata atat de fin incat nu se vedea decat in picaturile formate pe pielea ei fina. Nimic vulgar in acest desen.

In gasirea imaginii care sa transmita mesajul comercial sta arta designerului de publicitate. Anastase Iorgu ne impinge sa comentam cele mai reusite machete publicitare din revista. Pare o intreprindere riscanta. S-ar putea sa zgandarim unele orgolii. Dar pornim de la intentia de a-i provoca pe fermieri sa citeasca si paginile de publicitate.

G. Ostroveanu