Cu vreun an în urma, cand se discuta Legea vanzarii pamantului catre straini, multi au cazut în patima nationalismului extrem, de tipul "cine-a îndragit strainii..." din Doina lui Eminescu. Intre timp, incendiul provocat de invazia strainilor care vor sa ne cumpere tara s-a dovedit a fi doar o imaginatie înfierbantata.

Nici strainii n-au dat buluc sa cumpere pe nimic pamantul nostru stramosesc, nici romanii - proprietari de terenuri - nu au scos la vanzare cine stie ce suprafete. Proverbul spune ca nu-i nebun cel care mananca sapte paini, ci cel care i le da.

Acum, mai în tihna, putem sa privim catre strainii care s-au asezat în agricultura. Statistic, în totalul populatiei - de douazeci de milioane de locuitori - nu sunt multi. Poate la a treia sau a patra cifra dupa zero virgula. Nici judecand ponderea strainilor printre cei 12.000 de agricultori, nu sunt multi. Dar sa recunoastem ca unii au castigat un bun prestigiu profesional si social. Fermele lor pot fi chiar luate drept model pentru agricultorii neaosi de buna credinta.

Un exemplu la îndemana mea este Arnaud Perrein, dintr-un sat din Baragan.
Omul are si sange de aventurier, daca a pornit sa-si caute norocul departe de casa. Dar, în Franta natala, n-ar fi ajuns niciodata sa aiba o ferma de trei mii de hectare. Se vede ca a învatat si la scoala, si din viata, lectiile de disciplina tehnologica. Are constant, la porumb, la rapita ori la floare, recolte peste media celor din jur. El a înteles mai repede decat vecinii ca poate sa castige de la APIA cateva zeci de euro în plus pe hectar daca aplica unele masuri de agromediu. Toamna, însamanteaza o parte din teren cu o cultura care va muri peste iarna. Din cat primeste, scade cheltuielile si ramane în castig. Altii nu se complica... As zice ca Arnaud s-a romanizat destul, daca tine o echipa de fotbal. Dar e francez cand tine si o echipa de handbal, pentru fetele din sat. Iar în toamna a organizat un concert de muzica baroca, la Slobozia, ceea ce nu i-ar fi trecut prin cap unui fermier cu sage rosu-galben-albastru.

Intr-un sat din Tulcea, un alt francez, Yves Grasa, a pus 750 ha de floarea-soarelui
în cultura intercalata cu lucerna. A castigat un an si o lucerna bine înradacinata.

Un olandez de 33 de ani are la Naipu, în Giurgiu, o mie de vaci cu lapte. In tara lui, Harry van der Bruk nici nu îndraznea sa viseze la o asemenea ferma. Si el s-a însurat cu o romanca, iar copiii lui au nume din calendarul ortodox. Nu spun ca ne-ar trebui mai multi fermieri straini, dar nici sa nu-i hulim pe cei veniti.

G. Ostroveanu