Mihai LUNGU,
presedinte Cooperativa Muntenia
In urma cu cateva zile, o banca din Japonia a publicat lista cu tarile cele mai expuse in cazul unei eventuale crize alimentare. Romania ocupa locul 1 in Europa. (in sfarsit am ajuns si noi numarul unu la ceva). De ce sa fim tocmai noi tara cea mai expusa la o eventuala foamete mondiala? Noi, cu traditia de granar al Europei, cu suprafata care ar putea sa hraneasca etc. etc. Reactia comentatorilor romani a fost infantila, fireste: ce prostii spun aia, habar n-au...
Dupa opinia mea, analistii japonezi au perfecta dreptate!
Sa ma explic. Datorita factorilor climatici, oferta mondiala de cereale este in scadere.
Noile tehnologii de producere a combustibililor din material vegetal au basculat cererea de la alimente catre rafinariile (tot mai multe) care produc bioetanol si biodiesel. La asta, sa adaugam schimbarea preferintelor de consum ale statelor emergente. Consumul de paine si de carne a crescut exploziv in China, India, Pakistan etc. (Stiti cat ar insemna daca fiecare locuitor al Chinei ar manca o paine in plus, pe an?!)
Cresterea cererii determina, inevitabil, o scumpire galopanta in toata lumea. Din iulie pana acum, pretul cerealelor a crescut, pe toate bursele, de aproape 3 ori. In vara, se cumpara graul cu 0,40 bani/kg, iar acum nu gasesti sub 1 leu (250%). Cotatiile burselor pentru iulie estimeaza 140 euro/to fata de 80, in vara anului trecut. Plus riscul speculatiilor, caci graul este vandut de 5 ori pana la consumatorul final.
Romania a intrat in UE complet nepregatita din punct de vedere agricol. Si nu numai.
Acum vine scadenta.
Uniunea Europeana intocmeste politici comunitare pentru cetatenii majoritari care au venituri de 2.000 de euro pe luna. Nu face alte politici pentru cei cu 300 euro. Pentru tarile din Vest, daca alimentele se scumpesc cu 30%, este suportabil. Europenii consuma doar 17% din venituri pentru alimente. Majorarea s-ar reflecta in totalul veniturilor doar cu 5,10%. La noi, cheltuielile pe alimente ajung pana la 45% din cosul zilnic. O majorare de 30% a preturilor ar insemna 13,5% din veniturile lunare ale familiei.
Schematic, situatia sta astfel: daca pe piata exista 200 de mere si 250 de doritori, pretul la mere va fi stabilit in asa fel incat doar primii 200 de doritori pot sa cumpere. Acestia vor fi intotdeauna cei al caror venit le poate permite sa cumpere. Ceilalti 50, care nu au suficienti bani, vor ramane doar cu dorinta de a manca un mar. Asta este economia de piata, cu legile ei implacabile.
De ce Romania este mai expusa la foamete decat vecinii sai?
Tari ca Ucraina Rusia, Turcia pot sa adapteze politicile nationale in cazul unei crize alimentare. Pot sa decida, de exemplu, interzicerea exporturilor sau sa acorde stimulente pentru cresterea productiei agricole etc.
Romania nu poate. Ea respecta regulile Uniunii Europene.
Noi suntem populatia saraca, aceea care nu va putea ajunge la alimente, atunci cand ele se vor scumpi peste puterea de cumparare a romanilor. Romania nu mai detine parghii nationale de interventie. Agricultorul isi vinde recolta de cereale imediat ce a oprit combina. Statul si industriile de prelucrare nu pot constitui stocuri pe un an. Vand, deci, cu 100 euro/tona si importa iarna cu 200 euro/tona.
In acest context, este si mai ingrijoratoare presiunea tarilor membre de a permite cetatenilor comunitari sa cumpere terenuri la noi. Daca un italian detine cateva sute de hectare, iar pretul graului, la Milano, este mai mare decat cel de la Timisoara, pentru ca acolo au venituri mai mari decat la noi, atunci graul va fi incarcat si trimis la Milano.
Este, cred eu, o tema serioasa de care ar trebui sa fie ingrijorati si ministrul Tabara, si premierul Boc, si presedintele Basescu. La varf, ar trebui sa formeze un grup de specialisti - maximum 6 - la care sa se adauge cate un specialist de la cele trei mari partide, care sa analizeze cat adevar contine clasamentul japonez si care sunt riscurile reale. Caci Romania este, intr-adevar, tara din Europa cea mai expusa la o eventuala criza mondiala a alimentelor. Cetatenii romani sunt cei mai vulnerabili la pericolul de a nu avea acces la alimente.
Noi vom fi printre cei 50 care raman mereu fara mere?
