In urma cu cateva saptamani, G. Ostroveanu scria în Profitul agricol ca "statul ar urma sa stimuleze nevoia de informare profesionala a agricultorilor, iar revistele vor publica mai multe informatii utile pentru ei. In acest sens, abonamentele agricultorilor la reviste ar putea fi subventionate, prin APIA".
Consultanta prin revistele de agricultura poate fi o solutie interesanta, dar numai cu îndeplinirea unor conditii de competenta, atat pentru autorul articolului cat si pentru sursele de informatii pe care le foloseste revista.
Unii ar putea spune, si au dreptate într-o anumita masura, ca Ostroveanu se înseala, deoarece informatiile gratuite nu sunt, cel mai adesea, esentiale pentru succesul economic al exploatatiei. Cele mai profitabile informatii pentru fermieri sunt de regula cele pentru care acestia platesc, într-o forma sau alta. Un consultant serios (care uneori este si un fermier vecin) nu-si permite sa fie neatent sau inexact. Insa unui consultant de ocazie (sa zicem un ziarist sau un fermier caruia i se ia un interviu) i se pot trece cu vederea unele scapari, confuzii sau inexactitati. Acest lucru se întampla în încercarea de a capta atentia cititorilor. Cuplul jurnalist/intervievat poate transmite informatii incomplete sau interpretate neadecvat.
Pe de alta parte însa, daca informatiile ar fi subventionate, ar scadea ponderea reclamelor exagerate în revistele agricole, care se fac unor produse "minune".
Materialele care apar în revistele de agricultura sunt de regula "doar" informatii, pe care fiecare fermier le interpreteaza în functie de conditiile particulare în care îsi desfasoara el activitatea.
Exista asadar doua riscuri diferite daca informatiile ar fi subventionate:
a) S-ar înmulti articolele scrise neglijent, deoarece ar supravietui pe piata media si jurnalisti grabiti, care nu se documenteaza suficient.
b) Ar creste numarul articolelor despre solutii tehnice miraculoase, nu foarte realiste. Este cazul, de exemplu, al articolelor care recomanda folosirea îngrasamintelor foliare ori a unor substante stimulatoare, care au un efect demonstrat asupra metabolismului plantelor si în final asupra productiei. Trebuie însa mare atentie pentru a delimita corect realitatea agronomica de excesele de marketing.
De exemplu, cultivatorii americani de soia interesati de aplicarea unor produse noi sunt încurajati sa faca teste în fermele proprii. Trebuie lasata netratata o portiune din sola egala cu 6 latimi de lucru a masinii cu care se administreaza produsul.
Productia de pe portiunea netratata se compara cu productia de pe o suprafata egala din sola tratata.
Rezultatele sunt comunicate altor fermieri, în primul rand, prin revistele agricole.
Concluzia: Abonati-va la Profitul agricol! Platiti pentru o informatie care merita citita!
Horia-Victor HALMAJAN