Prin 1970, un tovaras din activul superior de partid îmi povestea tineretea sa.
Imediat dupa razboi, cand a terminat sapte clase, parintii l-au dat baiat de pravalie. Jupanul era un evreu, cu o bacanie mica la colt de strada, cum erau multe atunci. Pravalia trebuia sa fie mereu maturata iar halatul alb sa fie curat si bine calcat.
Intr-o zi a venit, împingand un carut cu marfa, un baiat cu care fusese coleg de clasa. Acesta era tot baiat de pravalie, dar parintii îl dadusera la un macelar. Halatul lui era murdar de sange, probabil de la halcile de carne pe care le transase. Lor, la bacanie, le aducea niste afumaturi si ceva mezeluri.
Simtindu-se superior si la el acasa, pustiul de atunci i-a dat celuilalt un sut în fund si o scatoalca prieteneasca dupa ceafa.
Jupanul l-a vazut si l-a chemat înauntru. I-a tras doua palme mai tari ca de obicei: ?Ma, sa nu mai dai niciodata în furnizor. El îti aduce marfa, sa ai ce vinde! Acum, te speli pe ochi, nu mai plangi, si îl duci pe baiatul ala în fundul curtii, sub nuc. Pui pe masa un stergar curat, o farfurioara cu bomboane si un pahar de apa rece. De mezeluri e satul, dar o ciocolata i-ar placea. Hai, du-te si serveste furnizorul!?
Amintirea asta l-a marcat pe cel care a ajuns sa conduca comertul nostru socialist.
?Vezi tovarase, îmi spunea el, vanzatorii nostri nu mai stiu sa respecte furnizorii. Nu i-a mai învatat nimeni, caci bacanul Segal a plecat în Israel. Sau în Canada. Noi, romanii, nu prea avem vocatie de negustori. Nici cu clientii nu stim sa vorbim!?
Au trecut ani, am facut revolutie, dar evreii nu s-au întors la pravaliile lor.
Noi nu facem, în continuare, comert. Buticurile de tabla le-a daramat Basescu. Acolo s-ar fi adunat, în mod primitiv, capitalul autohton. Si se formau comerciantii. Autoritatile statului au preferat sa încurajeze comertul ?civilizat? al hipermarketurilor. Acolo avem tot niste vanzatoare ca cele din comertul socialist, indiferente si fata de furnizori, si fata de clientii care raman cumparatori.
Cu aceste lanturi de hipermarketuri vrem sa-i încurajam pe agricultori sa vanda?
Directorul comercial al unui lant se aprovizioneaza cu marfa pe care o trimit sefii, ori de la furnizorul autohton, daca îl roaga cu ceva spaga în mana.
Poate sefii politici - presedinte, prim-ministru, ministri, primari de municipii - se întorc cu fata catre magazinele din cartier, unde patronul zice buna ziua clientului.
Dar noi tot la hipermarket suntem cu gandul. Chiar si unii furnizori din agricultura...