Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Ce va produce si ce va vinde cercetarea agricola?

O lege aflata "pe teava" si la Minister si la Parlament este cea a cercetarii agricole.
In subsolul ei sunt amorsate o puzderie de interese, evaluate la milioane de euro. Oameni politici de toate culorile fac planuri imobiliare pe terenurile statiunilor. Sunt în joc si cativa munti de orgolii neostoite, mai ales printre profesorii universitari.

S-a cam decis ca ne trebuie un ICAR (Institutul de Cercetari Agricole al Romaniei).
Galceava continua între cei care vor sa coordoneze bugetul superinstitutului. S-a convenit ca statul sa dea bani ("ca de-aia-i stat!", cum bine zice Conu Leonida), sa finanteze cercetarea agricola, cum clameaza romanii care ajung la un microfon. (ICAR a fost facut de Carol al II-lea, un conducator cu abilitati de mana forte, care, neavand bani, a oferit cu darnicie uniforme: de ministri, de academicieni etc.)

O problema pe care n-a pus-o nimeni pe tapet este conectarea cercetarii agricole la economia noastra (functionala?) de piata. Cu alte cuvinte, ce-si propune cercetarea sa produca si ce ar urma sa vanda.
Vrem sa facem o cercetare care sa produca bani, ori doar o institutie decorativa?

Mai întai, cum se va lega cercetarea agricola de Maria Sa Fermierul Roman, care vrea sa cumpere de la ICAR-ul national aceeasi marfa ca de la Bayer ori Pioneer. De 25 de ani, nu am adus fermierii, nici macar onorific, în consiliile de administratie. Ori, avem în Buzdugan, Poienaru, Musca, Placinschi, Serban etc., etc. niste fermieri care mananca mai multa agricultura pe paine decat unii universitari.

Privind în urma, bag de seama ca atunci cand au început sa vina bani europeni, cercetarea noastra agricola a pierdut, mai întai, în fata universitatilor de profil. Cu rectori mai descurcareti, cu prestigiul titlurilor universitare (cu sau fara acoperire), cadrele didactice s-au miscat mai rapid decat ASAS si cercetatorii din parohia sa. Nu-i vorba, nici directorii statiunilor (recrutati dintre cei mai buni cercetatori)
nu au dovedit cine stie ce calitati manageriale. Nici nu prea li se cerea asa ceva. Politica salariala a fost paguboasa, iar cine a avut valoare reala a plecat. In sectorul privat oamenii buni primeau de cateva ori mai mult decat de la stat. Declaratiile despre pasiune si devotament sunt, mai întotdeauna, vorbe goale.

Cercetatorul, ca sa faca performanta reala, trebuie ademenit cu o rasplata buna.
Cu bani (nu în exces) si cu vorbe care sa-i mangaie vanitatea. Putem noi sa i le dam?

G. Ostroveanu

PS. In drumurile mele prin Franta am întalnit si un cercetator. Iesise la pensie de un an. Ca sa-si ocupe timpul, se tocmise consultant la sase fermieri. Nu se spetea cu munca. Primea o nimica toata - 300 de euro de la fiecare. Dar stia ce sa le spuna fermierilor. Stia ce se întampla în agricultura reala si citea, saptamanal, La France Agricole.

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!