Interesanta tara e si Belgia asta! Doua etnii diferite, cu limbi, istorii si religii diferite - flamanzii si valonii - sunt tinuti laolalta doar de respectul fata de un rege.
Altfel, cel mai adesea flamanzii trag hais iar valonii - cea!

Cu zece ani în urma, moneda unora era frank-ul, a celorlalti - francul. Altfel, identice. (La mijloc mai sunt "belgienii", o adunatura de emigranti, veniti din toata lumea.) Ei bine, valonii erau sa ne lase pe noi
fara acordul de eliminare a vizelor spre Canada! Eliminarea acestor vize a devenit peste noapte o chestiune de urgenta nationala, de parca tot romanul pleaca la sfarsit de saptamana la Ottawa sau în Quebec. Norocul nostru ca sefii UE au înteles ca nu discuta orgoliile francofonilor belgieni, ci un ditamai tratatul comercial între Canada si Uniunea Europeana (cu 28 de tari). Vreau sa mai observam aici ca si noi, romanii, am legat tratatul de liber schimb de chestiunea marunta a vizelor de calatorie, tot din orgoliu sau interes electoral. Ratificarea tratatului CETA are consecinte economice de miliarde de euro.
Iar abilitatea presedintelui Iohannis a fost tocmai sa evite discutiile pe teme economice.

In mai toate tarile europene, fermierii se tem de tratatul de liber schimb cu Canada. Se tem de forta disproportionata a marilor companii transnationale. Carnea cu hormoni ori produsele cu denumire de origine sunt doar detalii. Fermierul valon/francez/spaniol/austriac se teme de marile industrii de crestere a porcului, a pasarilor, a vacilor etc., care vor calca în senile mica ferma familiala. Acordul de liber schimb cu Canada îl va face mai usor digerabil pe cel cu SUA.
Respingerea CETA este o forma prin care valonii se opun mondializarii.

Se spune ca, economic, Romania ar avea de castigat de pe urma acestui acord. De fapt, de la Iliescu încoace, Romania a deschis larg portile mondializarii. Marile corporatii au gasit la noi mediul cel mai propice de expansiune. Acapararea terenurilor agricole de catre straini nu mai poate fi oprita.
Limitarea proprietatii ori micile piedici formale fata de persoanele fizice straine seamana cu sarjele cavaleriei poloneze împotriva tancurilor germane.
Iohannis n-avea încotro si a cerut un mic avantaj, de ochii lumii, înainte de alegeri.

Am mai spus-o: poate ca asta e sensul în care merge implacabil istoria.
Daca n-a reusit utopia colectivista a lui Lenin, reuseste pragmatismul banilor.

G. Ostroveanu