Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Cine mai vrea sa fie taran?

Se vorbeste mult despre ferma de familie, despre o clasa de mijloc la sate. O chiaburime care sa castige painea cea de toate zilele mai ales din agricultura.

Usor de spus, greu de facut, caci, în Romania, cine mai vrea sa fie "taran"?
Nici nu prea ar avea de ce. Din profesia agricola se castiga prost. Daca marii fermieri au reusit sa faca un pospai de cheag, asta nu vine din subventii mari, ci din numarul mare de hectare pe care le-au adunat.
Iluzia unei subventii cu 25% în plus pana la 30 ha e demna de Daniel Constantin.
Cine se înhama la caruta agricola pentru 1.500 de euro pe an? (100 de euro pe luna!) Nici acum, nici peste ani, un absolvent de universitate nu vine la tara pe acesti bani. Nici pe zilierii de prin Spania ori Italia nu-i momesti cu atat de putin.

O solutie pentru clasa de mijloc a satului ar putea fi absolventii de licee agricole. În Franta, cea mai mare parte dintre fermieri sunt absolventii unui "bac agricol". (Poate pentru numarul mare de doctori în stiinte de tinichea, care sunt în politica, simplii tarani ar trebui sa aiba studii superioare, tot cu aceeasi acoperire stiintifica). Ca sa avem fermieri cu "bac agricol", ar trebui sa reconstruim liceele agricole, sa le întoarcem cu fata catre productie, catre mecanica si, mai ales, catre zootehnie.

Cand era ministru la Agricultura, Ciolos a convenit cu Adomnitei, de la Invatamant, sa faca în asa fel încat sa treaca liceele agricole si sub îndrumarea Agriculturii. Dar prim-ministrul Tariceanu nu a înteles nimic, ori n-a avut interes, iar conventia dintre Ciolos si Adomnitei a cazut.

Din pozitia de premier, Ciolos ar fi putut sa orienteze liceele agricole catre tarani, catre cei care ar deveni, macar în anii ce vin, clasa de mijloc a satului. Dar a fost împins pe marginea prapastiei de partidele politice, toate cate sunt, care forteaza promisiuni demagogice ca marirea salariilor, bani pentru natalitate etc într-un moment în care tara nu produce cat ar vrea oamenii sa cheltuiasca.

Intr-o tara plina de "forme fara fond", ne mai punem problema liceelor agricole?

G. Ostroveanu

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!