Franta are Bac agricol de cateva zeci de ani. Noi de ce nu încercam sa facem unul? Ca de vorbit, vorbim despre el, slava Domnului. Pe la a doua confirmare în Parlament, ministrul Petre Daea spunea ca îsi doreste, ba chiar va provoca, trecerea liceelor agricole sub coordonarea tehnica a Ministerului Agriculturii. Apoi subiectul a devenit repede subversiv si a ramas ascuns în discutiile lui publice.
Am zis atunci ca poate vor sa menajeze orgoliile dnei Andronescu, care, în numele egalitatii socialiste, a vrut sa faca toti elevii egali între ei. Dar tocmai aplatizarea diferentelor între licee a dus la prabusirea cifrei de promovare la Bac. Azi avem 10-20 de licee unde nu a luat nimeni Bacul în ultimii 5 ani. Intre acestea, sunt unele care au fost, la vremea lor, foarte bune licee agricole.
Pe cand era ministru al Agriculturii, si Dacian Ciolos se întelesese cu Cristian Adomnitei pentru o dubla subordonare a liceelor agricole, adica la Educatie si la Agricultura. Doar ca proiectul a fost refuzat de Tariceanu, prim-ministru, care n-a înteles nimic. Dar pe atunci criza de lucratori cat de cat calificati în agricultura nu era asa presanta.
Presupun ca astazi, cei care se opun intrarii Ministerului Agriculturii în afacerea liceelor agricole sunt, în primul rand, functionarii de la Invatamant. Ei apara o pacla deasa de interese obscure. N-as zice nici ca cei de la Agricultura sunt mai zelosi.
Chiar daca Daea si Popa (ministrul Educatiei) fac sa se miste lucrurile (probabil din ordinul lui Dragnea) e greu de crezut ca în urmatorii ani liceele agricole vor face performanta. Sistemul lor de învatamant este osificat si rupt de realitate.
Intr-un liceu agricol, numarul materiilor predate ar trebui redus. Centrul de greutate ar trebui mutat spre activitatea practica, în ferme adevarate. Nu o practica de forma, o zi pe luna, ci una de saptamani la rand. Si fermierii care primesc elevii la practica trebuie cointeresati. Dar si selectati dupa criterii precise. Si nici sa nu primeasca mai mult de un elev odata. Daca are doi, trei, zece, nu mai apuca sa îi învete nimic.
Iar noi avem nevoie ca de aer de oameni tineri cu deprinderi practice, pentru munca ce îi asteapta în ferme.
Andrei OSTROVEANU