Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Nu trageti în marii fermieri

Zilele trecute s-a tinut, cu o oarece doza de discretie, Adunarea Generala a APPR. Tema principala a fost incertitudinea din jurul plafonarii subventiilor. Este o tema care se rostogoleste de ceva vreme prin întalnirile profesionale. Si la congresul Pro Agro s-a vorbit tot despre asta. E firesc ca oamenii sa îsi puna întrebari despre viitorul afacerii lor.

Se plafoneaza sau nu subventiile? Si, daca de plafonare nu scapam, la cat va fi stabilit acel plafon? La 60.000 de euro pe ferma, cum zicea comisarul Phil Hogan? La 300.000, cat ar fi vrut Dacian Ciolos pe cand era el comisar?

Cate hectare trebuie sa aiba o ferma care primeste acesti bani? Daca ne gandim la o subventie de 300 de euro pe ha, atunci vorbim de ferme de 200 de hectare. Dar daca europenii apasa si mai tare pedala sprijinului financiar pentru fermele mici? Daca vor da 60.000 de euro pentru ferma de 100 de hectare? Toate aceste incertitudini vin de la Bruxelles, care comunica prea putine chestiuni limpezi, atunci cand comunica.

Intre timp, la noi, productia reala de porumb si grau, de lapte, carne, oua nu se face în ferme familiale. Se face în ferme mari si foarte mari. Protejand prea mult fermele mici, s-ar putea sa lovim tocmai în aceste exploatatii mari, care ne dau de mancare.

In fiecare exploatatie de 1.000 de hectare sunt investitii de milioane de euro. Banii au fost cheltuiti pe utilaje performante, pe PPP-uri sofisticate si seminte din genetica de top. Ne permitem acum, în numele securitatii sociale, nu alimentare, sa îi trantim usa în nas fermierului cu 1.000 de hectare?

Mai mult, ferma mare este o locomotiva si pentru fermele mici. Experienta unora dintre agricultorii foarte mari, ca Lucian Buzdugan, Dan Corbut, Nicolae Sitaru si altii, este împartasita în fiecare an altor agricultori, mai mici, care nu au soliditatea financiara, suprafata sau chiar cunostintele sa experimenteze tehnologii noi, hibrizi noi.

Impinsa de politicieni sa sustina pragul de 60.000 de euro, Comisia Europeana promite ca va cauta si cateva solutii pentru marile exploatatii. Spun ca vor tine cont si vor compensa cumva costurile cu forta de munca. Dar discutiile sunt abia la început si toata lumea stie sa faca promisiuni.

Andrei Ostroveanu

Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!