Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Taxa pe parloaga ca buruiana legislativa

Dan MOTREANU

Inca nu am vazut proiectul de lege pentru asa-numita “taxa pe parloaga”.
Aflu ca Ministerul de Finante si cel al Agriculturii lucreaza la elaborarea lui.
Dupa parerea mea, o astfel de lege ar trebui sa aiba un aviz de constitutionalitate.
Conform Constitutiei,
“Cetatenii sunt egali in fata legii, fara privilegii si fara discriminari”.
“Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale”.
Asadar, celui nevoias sau lipsit de initiativa economica nu poti sa-i impui taxe
pe care nu le poate suporta.
Astept punctul de vedere al departamentului legislativ din guvern si al premierului.
Exista voci care spun ca aceasta lege nu va iesi, ca este doar o vorba aruncata.
Ar trebui sa prevada prea multe exceptii de la aplicarea ei.
Statul ar fi primul amendat pentru terenurile lasate parloaga (de CFR sau de primarii).
Altii spun ca guvernul vrea sa scoata bani si din piatra seaca, pe timp de criza.
Cred ca este un sambure de adevar in ambele afirmatii.
Exista in permanenta un dublu limbaj in discursul public al Guvernului Boc,
un melanj intre populism si necesitatea atragerii de noi venituri la buget.
Va fi greu de dovedit ca proprietarul nu a avut intentia sa-si arendeze pamantul,
dar nimeni nu a vrut sa-l ia in arenda.
S-ar putea ca proprietarul sa lase terenul nelucrat, daca este de proasta calitate.
Vor fi procese intre proprietari si arendasi: cine plateste amenda pe terenul nelucrat?
Pot aparea probleme si in cazul mostenirilor pentru care nu s-a facut succesiunea
sau cand un frate ramas la tara lucreaza sau nu si pamantul fratilor.
Probleme vor isca si terenurile cu mai multi proprietari, aflati in litigiu.

Ca si altadata, guvernul nu are o analiza serioasa cand initiaza proiecte de legi.
Orice initiativa legislativa trebuie sa-si argumenteze, mai intai, utilitatea.
Guvernul nu are nicio statistica cu suprafetele necultivate si ponderea lor
(presedintele vorbeste de 3 milioane de hectare, Radulescu - doar de 300 de mii ha).
Unii spun ca nu este corect sa incasezi subventia si sa lasi terenul nelucrat.
APIA ar fi trebuit sa stie cine nu respecta toate prevederile Codului Bunelor Practici.
In plus, trebuie sa avem o evidenta a calitatii solului pe suprafetele necultivate.
Nu-l poti amenda pe cel care nu cultiva terenul pentru ca i-ar aduce pierderi.
Ar fi interesante si alte criterii pentru cei care nu lucreaza pamantul:
cati locuiesc la tara, cati la oras; cati sunt pensionari; cati primesc fonduri SAPS etc.

Ministerul a vorbit si despre atragerea terenurilor in circuitul productiv.
“Cine nu poate lucra, sa vanda sau sa arendeze”, spunea Adrian Radulescu.
Cred ca guvernul merge pe o pista gresita.
Politicile publice eficiente pornesc intotdeauna de la un obiectiv bine stabilit.
Daca obiectivul ar fi obtinerea unei productii agricole mai mari,
ar trebui sa ne preocupam de randamentul obtinut pe unitatea de suprafata agricola.

O intrebare, poate fortata, ar fi: sa producem 4.000 kg/ha, pe 10 milioane hectare sau sa producem 6.000 kg/ha, pe 9 milioane de hectare?


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!