Acum cateva zile, am urmarit la televizor o interventie a ministrului Tabara, pe tema pretului carnii de porc. Se referea la faptul ca in Romania nu este criza alimentara si spunea ca acei producatori care au un management performant, nu intampina probleme in aceasta perioada.

Eu am investitii in sectorul suin si, de aceea, am cantarit atent opinia domniei sale.
Domnul ministru chiar ne-a dat un exemplu - cel al societatii americano-banatene Smithfield. Dupa ce alocutiunea publicitara a ministrului Agriculturii s-a incheiat, jenat fiind de ineficienta majoritatii crescatorilor de porci autohtoni (printre care ma numar, din pacate), am cautat pe siteul Ministerului de Finante rezultatele financiare ale colosului american care detine mai mult de 50% din piata romaneasca a carnii de porc.
Spre surpriza mea, am constatat ca grupul a inregistrat in perioada 2007-2009 pierderi de 437.993.000 lei (circa 150 milioane euro).

Deci, fie domnul ministru face misto de noi, fie ministrul nu stie cifrele publicate.
Tot de la domnul Tabara am aflat ca preturile in Romania nu vor creste pentru ca populatia nu are putere de cumparare si, atunci, crescatorii vor tine preturile jos.
Daca mesajul a fost pur politic, pentru a linisti populatia (ca si cand domnul Tabara este ministrul protectiei sociale), atunci este explicabil.
Daca nu, denota o neintelegere grava a situatiei din agricultura romaneasca. Domnia sa pleaca de la premisa ca noi, crescatorii, facem profituri mari si atunci ne putem permite sa nu crestem preturile. Va dati seama ce ingrijorator e sa afli ca ministrul care pastoreste acest sector vede din biroul sau o alta zootehnie decat cea pe care o vedem noi, de la nivelul fermelor?!
Daca un producator de carne (sau orice altceva) are costuri de 100 de lei, nu-si propune sa vanda cu 90 de lei. El va incerca sa vanda cu 110. Iar daca pe piata consumatorii nu pot cumpara acel produs, atunci producatorul de carne (sau orice altceva) isi inchide afacerea. Daca nu cumva exista alte forme financiare subterane care sa-l mentina pe piata.

Domnule ministru, va informam ca in urmatoarea perioada, noi, cei mai multi producatori agricoli din sectorul zootehnic, vom da faliment pentru ca, in Romania, datorita cresterii preturilor (realitate pe care va faceti ca nu o vedeti) si a scaderii puterii de cumparare, cererea este mai mica decat oferta.

Pana la echilibrarea raportului cerere-oferta, o parte dintre crescatorii de porci vor inchide afacerile si nu vor mai popula fermele. Unii - definitiv, altii - poate, pentru o vreme. O categorie tot mai mare de consumatori nu va mai avea acces la produsele noastre, romanesti - cum va place sa spuneti.
Ce este mai grav, este nu ca noi dam faliment, pentru ca asta oricum nu ingrijoreaza pe nimeni (eventual, doar pe politicienii din opozitie, dar numai pana cand ajung la putere), ci faptul ca diminuarea volumului de marfa comercializat face ca marjele comerciantilor pe unitatea de produs sa creasca. Vor creste, deci, preturile, pentru ca un magazin are o anumita marja pe unitate de produs daca vinde 100 kg pe zi si o alta marja daca vinde 1.000 kg.

Cert este ca, in aceasta perioada, sectorul suin se confrunta cu probleme majore generate de:
- lipsa subventiei, din decembrie 2009;
- dublarea pretului cerealelor pe piata mondiala;
- lipsa cerealelor de pe piata interna;
- preturi foarte scazute la carnea de porc, influentate de evaziunea fiscala, evaziune stimulata de TVA foarte mare.

La analiza financiara a unui ciclu de ingrasare incheiat in ultimele 6 luni, fara sa luam in calcul costurile financiare (dobanzi bancare, rambursari de rate), pierderea la un lot de 1.900 de porci este cuprinsa intre 130.000 si 180.000 lei.
Cati dintre noi, crescatorii de porci, ne putem permite sa facem fata acestor pierderi pe parcusul a doua sau trei cicluri? Poate doar cei cu management performant, pe care ii cunoaste ministrul.

La noi, in fiecare an, vine cate un ministru nou care pana intelege cate ceva, pleaca. Este o permanenta in sistemul politic actual si nu cred ca sta in puterea noastra sa facem ceva.

Dar, cred cu tarie ca organizatia noastra profesionala cea mai reprezentativa - FNPAR, sa zicem - ar trebui sa ia taurul de coarne; sa adune laolalta cativa specialisti (politicieni, universitari etc.) dar - obligatoriu - si oameni cu experienta in agricultura reala. Nu multi, ca se intind la discutii sterile. Ei sa intocmeasca un program de dezvoltare pe o perioada de 15-25 de ani. Putem sa-i spunem si “strategie”. Program care sa cuprinda proiectii pentru sectoarele cu avantaj comparativ pentru Romania (daca mai exista); sa stabileasca sistemul de subventii nationale, scheme de finantare, scheme de sprijin, ce entitati se califica, in ce conditii etc.

Dupa ce a fost elaborat acest program, el sa fie discutat, in parte, cu fiecare dintre cele 4 partide politice importante din tara, sa fie insusit de intreg spectrul politic si sa fie implementat indiferent de ce partid sau ce ministru vine la putere.
Intr-o astfel de situatie, ministrii se pot perinda si lunar pe la Ministerul Agriculturii, fara sa mai poata face stricaciuni majore.
Am fi scutiti sa aflam ca in Romania criza cartofului se datoreaza “unora” care au permis importul unor cantitati cu daunatori; ca un jucator pe piata, care pierde 150 milioane de euro, este dat exemplu de management performant; ca preturile nu cresc, cand ele in galantar se dubleaza; ori ca se vor lua masuri impotriva acestor scumpiri.

Asa cum in spitalele de urgenta exista o anumita ordine stricta a masurilor pe care trebuie sa le respecte orice medic care vine in serviciu, tot asa, orice ministru al Agriculturii vine la putere sa aiba un manual de proceduri, pe sectoare de activitate.