Mediul agricol s-a schimbat surprinzator de mult in ultimele 10 luni. Modificarile sunt atat de bruste, de profunde si de durata, incat nici celor implicati in sector fie nu le vine sa creada, fie nu le inteleg.
Raportul cerere/oferta s-a schimbat profund pentru ca a crescut cererea odata cu dezvoltarea energiilor regenerabile care au la baza materii prime agricole, produse pe terenurile agricole, care inainte se cultivau cu cereale pentru hrana. Apoi, tari cu populatii dense din Asia inlocuiesc incet-incet consumul preponderent de orez cu cel de faina. Au aparut fenomene naturale care influenteaza negativ productiile agricole pe areale geografice intinse; clima se schimba, temperaturile medii cresc, iar vestita noastra zona temperata ramane incet-incet doar amintire. Aceste schimbari importante au determinat o majorare fara precedent a pretului cerealelor pe toate pietele lumii.
Daca agricultorii romani vindeau, anul trecut, la recoltare, un kilogram de orz cu 0,35 lei si pe cel de grau cu 0,45 lei, acum, aceleasi marfuri se vand incepand de la 0,60-0,65 lei in sus. Aceasta crestere a pretului cu 80%, care va face pentru agricultura romaneasca ce nu au reusit sa faca guverne la rand, politicieni indarjiti, comisii de agricultura din Parlament, partide politice ambitioase etc.
Va intrebati ce se va intampla in urmatorii ani (daca, Doamne fereste, zona geografica a Romaniei nu va fi afectata de fenomene climatice nefavorabile, precum ploi abundente, inghet major, seceta)?
Fermierii se vor capitaliza prin veniturile obtinute din vanzarea productiei. Avand venituri generoase, isi vor dirija o parte din bani pentru modernizarea fermelor. Isi vor dota fermele cu masini si utilaje noi, performante. Fermierii vor deveni bancabili si vor accesa mai usor credite pentru productie sau investitii.
Introducerea taxarii inverse, pentru cereale deocamdata, va face ca marea majoritate a cantitatilor de cereale ce se comercializeaza sa revina in economia contabilizata si, astfel, balantele contabile ale societatilor agricole vor incepe sa devina atragatoare pentru bancheri.
Nu vor mai exista terenuri parloaga. In trei-patru ani, o sa cultivam cereale sau legume si in ghivece, pe balcoane la blocuri, ca sa nu mai vorbim de spatiul verde din jurul acestora. Romania va raporta la Bruxelles productii medii la hectar cu 50-60% mai mari decat in anii precedenti, pentru ca dispare interesul pentru vanzarea necontabilizata a productiei.
Se va rezolva problema faramitarii terenurilor agricole pentru ca perspectiva profitului va face antreprenorii sa alerge dupa parcele de teren agricol.
Cine va face posibile toate aceste transformari in agricultura romaneasca? Piata!
Va dati seama cata energie au consumat politicienii ca sa dea legi dupa legi care sa readuca agricultura la o situatie de normalitate dupa ce ne-am batut joc de ea in ultimii 20 de ani? Si totul este pana la urma rezolvat de piata. Acum, agricultorii nu mai au nevoie decat de politici care sa nu-i incurce.
Credeti oare ca reusesc diriguitorii acestei tari sa nu incurce? Vazand recenta ordonanta de urgenta, aberanta, cu bonul de cantar pe care sa-l aiba agricultorii cand ies din camp cu remorcile pline cu cereale, sa le duca la baze de depozitare, ma indoiesc ca vor reusi.
Dar, oricum se da startul la competitia pentru postul de ministru al Agriculturii pentru perioada 2012-2014. Va fi un post foarte ravnit, pentru ca atat timp cat piata va rezolva toate eventualele lui framantari, el va castiga capital politic spunand ca: A rezolvat problema terenului nelucrat; A rezolvat problema productiilor la hectar, in sensul ca vor fi aceleasi cu cele obtinute in Ungaria (prin aplicarea taxarii inverse, productiile vor fi raportate la nivelurile real obtinute si, astfel, intram in randul tarilor europene); A rezolvat retehnologizarea fermelor vegetale etc.
Asteptam acum ca piata sa rezolve si cealalta latura a agriculturii, zootehnia. Se apropie cu pasi repezi si acel moment.
Dar tragem un semnal puternic de alarma. La 300 de euro venit mediu, romanii nu-si vor putea permite produsele agricole ale caror preturi nu vor mai scadea. Atunci, ce vom produce in tara va lua calea exportului, asa cum se intampla acum cu cerealele romanesti care sunt in cantitati mari vandute de firme italiene in Italia, de firme austriece in Austria si Germania s.a.
Avand problemele atat de agasante ale agriculturii rezolvate de piata, politicienii se vor putea concentra mai mult pe problema cresterii veniturilor romanilor de la 300 de euro/luna catre 800-900 euro, ca sa intram si noi in Europa.