Vorba asta cu "agricultura sociala" (eu nu-i zic "concept") am auzit-o in Franta. Ideea ca, daca esti proprietar, faci ce vrea muschii tai pe terenul tau, nu exista. Faci ce vrei, dar in limitele pe care le-a convenit comunitatea de agricultori. Asta inseamna "interventia statului". Interventie facuta prin Camerele agricole.
In regiunea Anjou, de exemplu, nu insamantezi porumb boabe pentru consum. Comunitatea a convenit ca acolo este o zona foarte buna pentru loturi semincere. Cultivarea unor alti hibrizi de porumb decat cei conveniti, nu este permisa pentru ca ar putea contamina culturile semincere ale celorlalti. Vom scrie despre asta intr-un reportaj, in numarul viitor.
In nr. 39 al revistei am scris despre faptul ca, intr-o alta zona a Frantei, cerealiera, un tanar fermier, cu 200 de hectare, voia sa cumpere un teren scos la vanzare. Comunitatea a hotarat insa ca un alt fermier, si el interesat sa cumpere, este mai indreptatit decat cel dintai, care mai avea si alte surse de venit.
E clar? Esti liber sa faci ce am convenit cu totii! Nimeni nu-i "de capul lui". Respectarea ordinii este tradusa la noi prin "interventia statului in agricultura". Iar noi ne ferim ca de dracu de interventia statului!
O alta imagine a "liberalismului" nostru (cu care s-a mandrit mai ales PSD!) este teama de interventie a statului in comasarea terenurilor agricole. Se vorbeste cu totala demagogie despre "nevoia de asociere". Legislatia noastra sustine "grupurile de producatori" de minim cinci persoane, cu o cifra minima mai mare de nu stiu cate zeci de mii de euro! In Franta, forma minima de asociere este GAEC (grup agricol exploatat in comun). Cel mai adesea, un GAEC este o familie: tatal si fiul, 2-3 frati, mama si un fiu etc. Acesta asociere are la baza solidaritatea si traditia crestina a familiei. Pe cine ati auzit vorbind despre rolul familiei in agricultura noastra?
Ponta, Boc si Antonescu n-au dat semne ca inteleg sa-i finanteze pe fermieri din bugetul statului roman. Ca recolta este si o problema a celui care consuma, nu numai a celui care produce. Ca oamenii din orase au interesul ca cei de la sate sa ramana pe ogoarele lor. Sa produca alimente sigure, sanatoase; sa pastreze mediul inconjurator; sa nu lase satele depopulate; sa nu lase desertului mari zone ale tarii. Ca sa-i ceri agricultorului sa produca hrana multa, ieftina si sigura pentru consum si sa pastreze mediul, trebuie ca statul, la randul lui, sa-l plateasca pe agricultor.
Si Politica Agricola Comuna se bazeaza pe un substantial buget comunitar. Banii europeni sunt adunati din buzunarul contribuabilului din tarile din vest.
Oricat ar fi de dreapta partidul lui Boc si Basescu, oricat ar dusmani statul social, Bugetul tarii noastre trebuie sa-i subventioneze pe fermieri, iar ei sa produca hrana. Pentru noi, toti!