Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Riscurile pe care si le asuma cel care scrie

A doua adunare intre copertile unei carti a Interpelarilor agro-politice publicate de Lapusan in revista Profitul agricol confirma ca articolul de presa poate, uneori, sa infrunte timpul; sa traiasca si dupa ce evenimentul a trecut,
si sa depuna marturie. Lapusan este un martor al vremii lui.
Si un comentator al celor traite.

Mai mult, este singurul politician care are curajul sa scrie intr-o revista, in fiecare saptamana, care sunt parerile sale despre ce se vede, ori nu se vede dar se aude.

Marturisesc ca, acum patru ani, cand mi-a propus sa scrie o rubrica de analize agro-politice in revista de care ma ocup, am avut o strangere de inima: Daca fostul ministru PSD este legat, rezidual, de Iliescu si Vacaroiu? Ori, din contra, daca vrea sa-si plateasca cine stie ce ranchiune? Nu-i exclus nici sa-si caute drum spre tarmul insorit al unui alt partid; Daca-l lauda pe Basescu si-ai lui, nu-i bine pentru o revista onesta; Va spune lumea c-am ajuns lingaii puterii, cum sunt destule alte fituici. Daca e generos cu saraca opozitie, se va spune ca asteptam un os de ros. Oricum ai fi dat-o, Lapusan putea sa aduca un risc.

Copil, in mahalaua mea bucuresteana, ziceam la scandal: intarata-i drace!
Lasa-i sa se certe intre ei - mi-am zis - sa aiba cititorul ce sa citeasca. Am vazut insa ca Lapusan nu vrea sa bage zazanie. Ori o face foarte fin.

Acum, cand si-a castigat cititori adevarati, ma tin eu de el sa scrie. Cu catava vreme in urma si-a luat, cu de la sine putere, un concediu. Mi-a spus ca simte nevoia sa-si gandeasca o rubrica altfel. Ca, poate, cititorul s-a obisnuit cu povestile lui si adoarme inainte de-a citi.

Acum, n-avem de ales decat sa-l asteptam sa revina cat de curand in coloanele revistei Profitul agricol.


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!